Mircea Dinescu: „Gigi Becali putea rămâne în istoria literaturii române”

Astăzi, de la ora 12.00, va avea loc la Casa Monteoru, în Sala Oglinzilor, ultima întâlnire a scriitorilor în locul ce a fost sediul Uniunii Scriitorilor timp de mai multe decenii. Moderatorul întâlnirii, preşedintele USR, Nicolae Manolescu, precum şi câţiva scriitori reprezentativi ai literaturii române contemporane, au ţinut să-şi exprime, pentru „Centrul Vechi”, punctul de vedere legat de acest eveniment.

 

Nicolae Manolescu: „Răsuflu uşurat că am scăpat de o belea”

„Am organizat toată această întâlnire cu scriitorii de dragul celor care au trecut pe acolo vreme de atâtea decenii. Mi se pare normal să facem o mică festivitate de despărţire. Personal, răsuflu uşurat că am scăpat de o belea. Erau nişte costuri exorbitante, nu puteam repara nimic, ploua înăuntru, în plus de asta nu ne puteam atinge de imobil pentru că era de patrimoniu. La Casa Vernescu sunt condiţii mai bune pentru că este refăcută integral pe dinăuntru şi are spaţii suficiente. Nu casa propriu-zisă, ci partea din spate, dinspre strada Sfinţii Voievozi. Pe dinafară n-am apucat să o renovăm. O s-o facem cândva, dar mai întâi să ieşim din criză. Cât despre despărţirea de Casa Monteoru, e mai mult simbolică. Eu, care am administrat-o în ultimii opt ani, pot să spun că au fost prea multe dificultăţi, prea multe probleme. Deci, încă o dată, răsuflu uşurat că am scăpat. Ne-am bătut, am făcut proces, au câştigat proprietarii, sunt unele probleme, n-au câştigat ei tocmai pe drept, dar trecem peste, asta este!”.

 Mircea Dinescu: „Sper ca această despărţire să nu semene cu un parastas”

„În ceea ce priveşte Casa Monteoru, sigur că este păcat că s-a ajuns aici. Acum au unde să se mute, în Casa Vernescu, pregătită pentru Elena Ceauşescu. M-am dus eu şi am luat-o aproape cu forţa în 1990, când eram pe cai mari în CPUN şi preşedintele Uniunii Scriitorilor. Iată că scriitorii au trăit de pe urma ei atâţia ani fără să amintească de faptul că mie mi se datorează acest lucru. Eu sper ca toată această ceremonie de despărţire să nu fie sub forma unui parastas, pentru că nu este vorba despre un parastas acolo. Până la urmă, clădirea rămâne şi nu se ştie niciodată. Mă gândeam că ar fi putut să vină un filantrop să o cumpere şi să o dăruiască scriitorilor români. La câţi bani prăduieşte Gigi Becali pe la Muntele Athos rugându-se pentru golurile Stelei putea să facă o milostivenie şi rămânea în istoria literaturii române. Ar fi cumpărat o Casă a Scriitorilor pe care le-ar fi dăruit-o. Cred că scriitorii merită un asemenea edificiu, după părerea mea. Dar, în fine, e greu, nu vreau să mă patetizez prea tare, să bocesc, am văzut multe la viaţa mea şi vom mai vedea, din păcate, unele lucruri şi mai urâte.

Augustin Buzura:„Despre evenimentele de acolo au vorbit tot felul de băgători de seamă”

„Au fost nişte ani foarte plini de evenimente la Casa Monteoru, când ne chinuiam să ţinem literatura română pe drumul cel bun înainte de revoluţie. Sunt foarte multe lucruri legate de acest sediu, e o istorie întreagă de scris, pentru că au vorbit despre evenimentele de acolo oameni care nu le-au cunoscut, tot felul de băgători de seamă care n-au avut treabă nici cu păstrarea literaturii române pe drumul adevărat, nici cu cultura română. Eu spun că, în loc să se tot văicărească pe tema Casei Monteoru, ar trebui să accepte că este pierdută. Sunt atâtea case de la RA-APPS, iar uniunea ar putea să-şi cumpere una ca lumea şi să-şi facă un sediu demn de o instituţie care se respectă. La Casa Vernescu sunt doar nişte cămăruţe mediocre. Normal mi s-ar părea să cumpere acum o casă – cred că guvernul i-ar da-o şi în rate – ca să aibă un sediu demn de meseria asta. Sunt absolut convins că s-ar găsi o modalitate.”

Dan Mircea Cipariu:„Despărţirea de Casa Monteoru este definitivă”

„Am făcut multe evenimente în Casa Monteoru. Mi-e tare teamă că este vorba despre o despărţire definitivă. Au fost acolo mai multe seri de lectură şi de prelecţiuni. Din păcate, Casa Monteoru nu a fost niciodată în patrimoniul Uniunii Scriitorilor. Primăria ar fi putut face ceva negreşit, aşa cum a făcut şi cu vila lui Nicu Ceauşescu, pe care a răscumpărat-o şi a cesionat-o pentru 50 de ani. Aşa cred că meritau şi scriitorii, mai ales că este vorba despre o casă de patrimoniu cultural-naţional de categoria A şi, până la urmă, de un tezaur important pentru memoria vie a literaturii române contemporane.”

Florin Iaru: „Dobândirea acestei case este ilegală”

„Lucrul pe care îl regret cel mai mult este că această casă s-a pierdut în condiţii foarte neclare. Regret şi faptul că primăria şi Uniunea Scriitorilor nu au putut să-şi angajeze o echipă de avocaţi credibilă şi responsabilă. Din ce am înţeles, dobândirea acestei case este, îndrăznesc să spun, ilegală, întrucât adevăratul proprietar a donat-o în 1945. Dar, mă rog, când nu te îngrijeşti cum trebuie, aşa se întâmplă. Nu sunt eu de vină că nu a fost reprezentată bine în proces Uniunea Scriitorilor. Pe vremea când am fost eu vicepreşedinte, nu apăruse nicio revendicare. Eu am fost doi ani vicepreşedinte, nu patru, cum spune Nicolae Manolescu. Deci această revendicare nu a existat între 1995 şi 1997. Pe de altă parte, în clipa în care apare o astfel de revendicare, oamenii trebuie să-şi trimită în faţa instanţei avocaţi sau susţinători cu acte. Cred că dreptatea ar fi ieşit repede la iveală, pentru că este unul dintre multele cazuri de neglijenţă în asistenţă juridică. Acum nu mai e nimic de făcut.”

„Pentru mine e ca şi cum te-ai despărţi de o iubire.” – Florin Iaru

 


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial