Ucenicia lui Django

Înainte să afle ce iese din cele nouă nominalizări pe care le-a primit la premiile Oscar, cea mai recentă peliculă semnată de Quentin Tarantino, “Django dezlănţuit”, are premiera în România.

Sclavie, replici incendiare şi violenţă pe toate gusturile sunt cuvintele-cheie ale peliculei lui Tarantino care a stârnit controverse la finalul anului trecut. Pe lângă cultul pentru armele de foc şi prezentarea grafică a violenţei, cu care regizorul deja ne obişnuise, noua peliculă i-a atras şi reproşuri legate de limbajul rasist al unora dintre personajele sale. Dar, cum era de aşteptat, acestea sunt doar aspecte exterioare pentru povestea lui Django (interpretat de Jamie Foxx) şi a “partenerului” său, King Schultz (Christoph Waltz). Tarantino îşi face norma şi la aluzii cinematografice, jucându-se puţin şi pe marginea haioasă dintre western şi western-spaghetti. Enio Morricone, compozitorul legat de „A Fistful of Dollars” (1964), „For a Few Dollars More” (1965), „The Good, the Bad and the Ugly” (1966), sau „Once Upon a Time in the West” (1968), a compus o piesă pentru filmul de faţă, iar Franco Nero, interpretul unui Django din 1966, are parte de o scenă pentru albul din el.

Povestea merge mai departe

Fanii lui Tarantino şi-au amintit că regizorul şi-a pus personajele în arborele genealogic al personajelor-cult din cinematografia americană afirmând, mai în glumă, mai în serios, că Django şi soţia acestuia, Broomhilda, sunt stră-stră-stră-străbunicii lui John Shaft din peliculele de acţiune ale anilor ’70. Dar şi Tarantino însuşi a reuşit, de această dată, să îşi concureze personajele. Unul dintre eroii filmului îşi explică o izbucnire de furie: “Nu pot să mă abţin!”. După ce, în unele oraşe americane, premiera peliculei a fost amânată din cauza tragediei din Newtown, Connecticut, el a refuzat să mai răspundă la întrebările referitoare la legătura dintre prezentarea violenţei ca distracţie în film şi violenţa din realitate. “Nu sunt scavul tău şi nu eşti stăpânul meu! Nu e treaba ta ce cred eu despre asta!”. Regizorul recunoscuse că filmele sale sunt violente, dar insista că “este un film, este fantezie, nu e viaţă reală”. El şi-a explicat izbucnirea susţinând că a răspuns de multe ori la această întrebare. Într-un interviu acordat unui post de radio, Tarantino a declarat că “este o lipsă de respect faţă de amintirea celor care au murit să vorbim despre filme. Evident, problemele sunt controlul armelor şi sănătatea mintală”.

Gânduri şi prietenie

Christoph Waltz spune şi cum a influenţat colaborarea la acest film prietenia pe care o are cu Tarantino: „Se apucase să scrie nişte chestii teoretice despre film şi western-spaghetti şi perspective istorice – aşa că am făcut ceea ce orice prieten ar face: am mers pe firul gândurilor sale. În acest caz, nu am fost implicat deloc, dar am avut ocazia să urmăresc în ce fel a luat naştere proiectul. Am făcut asta pentru că era incredibil de interesant să vezi evoluţia şi schimbările de la o idee la o poveste cu personaje ieşite din comun”.

 Regia: Quentin Tarantino

Cu: Christoph Waltz, Jamie Foxx, Leonardo DiCaprio, Samuel L. Jackson

Gen: western, dramă

Rating „Centrul Vechi”: ***

165 de minute durează „Django dezlănţuit”.

IM-18 (interzis minorilor sub 18 ani) este categoria de clasificare a peliculei lui Tarantino în România.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial