Răul şi intelectuala

“Hannah Arendt” este o dramă biografică în care este surprins un moment esenţial din viaţa uneia dintre personalităţile care au marcat gândirea politică din secolul XX.

Născută în Germania, Arendt a studiat filosofia cu Martin Heidegger. La 35 de ani a fost trimisă într-un lagăr de puterea nazistă, dar a reuşit să scape, stabilindu-se în Statele Unite. Aici a cunoscut celebritatea, cărţile sale despre libertate şi totalitarism intrând în bibliografiile obligatorii ale universităţilor din toată lumea. Filmul regizat de Margarethe von Trotta se concentreză asupra unui moment în care celebritatea i-a atras reproşuri şi acuzaţii grave. După al Doilea Război Mondial, statul Israel a organizat un proces public în care acuzatul a fost Adolf Eichmann, unul dintre ofiţerii superiori nazişti care au fost implicaţi în conceperea şi conducerea lagărelor de concentrare. Asistând la acest proces, Arendt a scris celebra sintagmă “banalitatea răului”, în legătură cu distanţa care există între imaginea creată mental atunci când este vorba despre personaje malefice şi condiţia absolut obişnuită a celor care sunt responsabili de crime groaznice. Condiţia de „rotiţă decentă” într-un mecanism criminal pe care şi-o asuma acuzatul nazist la proces explica destul de clar conceptul conturat de Arendt, dar reacţia publică a fost acidă. Gânditoarea a fost acuzată de dispreţuirea evreilor din estul Europei, cu toate că ea însăşi era de origine evreiască. Arendt a explicat ulterior faptul că este datoria oricui vrea să descrie acea perioadă istorică să încerce să înţeleagă ce i-a făcut pe oamenii obişnuiţi să devină unelte ale unui regim opresiv.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial