Şaorma cu de toate

Cartofi? Ceapă? Salată? Maioneză cu usturoi? Dulce? Picant? Sumac? Murături? Sos de măsline? Sos „special”? Marijuana?
Sunt două mirosuri care domină peisajul nocturn al Centrului Vechi: şaorma şi iarba. Se împletesc într-un buchet memorabil, care insistă să-ţi rămână în nări chiar şi după ce, uşor cherchelit sau numai cuprins de oboseala celor câteva ore prin vreun club, te îndepărtezi de vacarmul pestriţ şi te îndrepţi către ceea ce, îndreptăţit sau numai convenţional, numeşti „casă”.
Scăpând de obiceiuri mai vechi, în ultimul timp analizez îndelung perspectiva unei şaorme la 4 dimineaţa. Uneori doar contemplu jongleria plină de culori a băieţilor de dincolo de vitrină, observ tipicurile mesenilor „la varice” sau admir monumentul de carne ce sfârâie vertical şi uneori aromat.
Reveria olfactivă din faţa geamului cu şaorma primeşte, aproape de fiecare dată, atingerea exotică a inconfundabilului parfum de joint. De cele mai multe ori, nu identifici pe loc direcţia din care te caută şi te învăluie, dar (parcă anticipându-ţi dilema) chicotelile sau rafalele de râs mitraliat relaxant îţi răspund imediat la întrebare. De ce fumează concitadinii mei lângă şaormerie? Ca să-şi facă poftă de mâncare, desigur.
Un nutriţionist ţi-ar spune sigur că şaorma în creierii nopţii e bătaie de joc la adresa sănătăţii tale. Un purist cu teamă de convenţii şi interdicţii sigur ţi-ar declama ritos că iarba îţi va arde creierul şi te va transforma într-o legumă dependentă. Despre bizara îmbrăţişare a celor două, eu vă spun doar atât: Peace!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial