SĂ AVEŢI LUMINĂ!

Se spune că, aşa cum arde lumânarea de Înviere, aşa îţi va fi viaţa în continuare. Poate o superstiţie, poate o vorbă proastă, de babe…. Însă ţin minte că, fiind copil şi mergând în fiecare an la slujbă, la „biserica de la izvor”, în Piteştiul meu drag, eram foarte atent la lumânarea pe care o ţineam întâi cu grijă, să nu cumva să se frângă până la venirea „luminii”, apoi cu drag, iluminat şi încrezător în flăcăruia jucăuşă sau, dimpotrivă, liniştită şi cuminte.

Pe vremea despre care vă povestesc nu înflorise comerţul cu lumânărele în pahar, cu sofisticării colorate şi pictate cu „Iisuşi” de Hollywood. Găuream în fund pahare de smântână din „hârtie cerată”, înfigeam în mijloc o lumânare bună, dreaptă, fermă, din ceară bună, nu ca astea contemporane, care ţi se înmoaie în mână de la casierie până în lumânărar. Şi o priveam cu sfială, îngânând câte un „Hristos a înviat din morţi…” pe la refrene.

Apoi duceam lumânarea acasă şi o lăsam să ardă singură cât mai mult. De fapt, cât putea ea, drăguţa. Mai cu pocnete, mai cu pâlpâieli, mai repede, mai încet, parcă după sufletul şi gândul celui care-o aprinsese. Eh… Vorbe de clacă…

Dar vă doresc să vă ardă lumânarea drept şi încet, şi lin, şi mult, şi de Învierea căreia ne pregătim să-i fim din nou martori. Şi să primim fiecare după faptă şi după cum ne sunt gândurile ori dorinţele. Poate totuşi reuşim să nu ne ghiftuim din cale-afară, bucurându-ne cu măsură şi de bucate, dar şi de vibraţiile sufletelor care ne înconjoară.

Să luaţi Lumină. Bine?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial