Respect pentru bucătari!

Dacă tot suntem încă în ianuarie, luna în care toată lumea călăreşte liste de rezoluţii şi recomandări pentru anul ce începe, îmi permit să vă adresez şi eu o rugăminte. M-aş bucura ca rândurile de mai jos să vă îndemne cel puţin să reflectaţi un pic la subiect dacă nu vor reuşi să vă modifice măcar sensibil concepţiile şi comportamentul.
Refuz să pricep şi să accept amestecul de condescendenţă şi aerul de superioritate pe care clientul cu pretenţii îl manifestă faţă de instituţia bucătăriei şi faţă de bucătar cu precădere. El însuşi de multe ori veleitar la el acasă ori în vizită la prieteni, tipul de client la care mă refer aici clasează bucătarul profesionist foarte aproape de tagma necalificaţilor, de categoria cărătorilor cu spinarea şi, în general, a celor care sunt nevoiţi să-şi câştige existenţa prin muncă fizică.
Departe de mine intenţia de a-i desconsidera pe aceştia din urmă, dar realitatea ne obligă să facem o distincţie clară. Bucătarul profesionist este un specialist ca oricare altul, deţinător al teoriilor şi practicilor unei meserii ca oricare alta. Poate doar o profesie cu efecte mai concrete, mai palpabile, mai utile şi mai mari generatoare de satisfacţie decât altele. De la înălţimea treptei sociale pe care o ocupă conjunctural sau pe merit, medicul sau conferenţiarul (să zicem) privesc adesea către bucătar aşa cum priveşti către slugă sau cerşetor.
Desigur, toate acestea sunt dictate în primul rând de nivelul de educaţie al fiecăruia, cel ce nu ţine cont nici de studii, nici de cărţi citite şi nici de cifrele contului din bancă. Dar simt eu că e bine să vă aduc aminte că un procent considerabil din activitatea unui bucătar profesionist este fructul activităţii lui intelectuale. Şi dacă nu are în buzunar certificatul echivalenţei unor studii superioare, aici suntem nevoiţi, din păcate, să dăm vina pe lipsa unor astfel de resurse în sistemul românesc de perfecţionare culinară.
Un bucătar gândeşte şi măsoară, controlează timpul şi deţine soluţii pentru a-l eficientiza. Are putere de decizie asupra calităţii resurselor şi de multe ori coordonează oameni. Întâmpină adesea situaţii-limită pe care este obligat să le rezolve. Când timpul sau situaţia îi permite, poate fi creativ şi inventiv, poate optimiza activităţi şi poate avea iniţiative de natură strategică. Îşi cultivă îndemânarea nativă sau munceşte pentru a o dobândi. Este foarte des pus în faţa unor situaţii şi cerinţe noi, este obligat să înţeleagă şi să se conformeze dorinţelor beneficiarului final. Toate astea, de cele mai multe ori în condiţii de stres, de consum fizic, de presiune permanentă a timpului şi a standardelor pe care trebuie să le respecte.
Asta dacă vorbim despre un profesionist, nu despre un impostor ajuns în bucătărie doar pentru că e locul în care, cu siguranţă, nu va muri niciodată de foame. Că impostori găsim şi cu stetoscopul de gât, şi cu ciocănelul de instanţă în mână, şi cu degetele pe tastatură.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial