Misiune: imposibilă

O aud de mai bine de zece ani de la ospătari şi bucătari români, o aud din ce în ce mai des de când am ales să trăiesc în interiorul breslei „servitorilor”: „Românii ăştia nu ştiu să mănânce! Habar n-au să combine două feluri de mâncare! M-am săturat să scot din bucătărie ceafă de porc şi muşchi de vită bine făcut!”. Urâte vorbe la supărare…
Parcă David Ogilvy, unul dintre părinţii publicităţii moderne, spunea, la un moment dat, „Clientul tău nu este un idiot. El este chiar soţia ta!”. Poţi spune că, poate, spre deosebire de alte popoare, românii sunt mai puţin predispuşi experimentului sau drumurilor noi prin meniurile pe care ajung să le răsfoiască. Poţi să te superi pe alţi colegi din industrie care au promis, la un moment dat, marea cu sarea oaspetelui din faţa ta, iar bietul om s-a ales cu o experienţă care e posibil să-l fi marcat în mod negativ pe termen lung şi să-l fi lecuit de experienţe temerare…
Poţi să afli foarte repede, dacă îţi dai interesul, dacă eşti convins că asta te defineşte ca pe un „servitor” experimentat, dacă te bazezi pe echipa din spatele hubloului de servire şi dacă ai ajuns la maturitatea de a-ţi „lucra” bacşişul cu prezumţia lui minimum 10% pentru oricare dintre oaspeţii care-ţi trec pe la mese, în ce punct se află cel din faţa ta pe axa „simplu şi sigur – experimental şi cu potenţial surprinzător”.
Poţi să nu porneşti de la o prejudecată plictisită atunci când un oaspete nou, o nouă provocare în tura ta de opt sau mai multe ore, un nou prilej de a induce o experienţă memorabilă plăcută, îţi trece pe la vârful nasului şi pe la buricele degetelor. Mâncarea în sine este o întâmplare supusă predominant subiectivismului. Dacă vrei cu tot dinadinsul să scoţi un plictisit din pieptul de pui la grătar şi să-l arunci în braţele unei caracatiţe proaspete, probabil trebuie să ştii două lucruri: cât şi cum eşti în stare să apeşi pedala tentaţiei şi, în al doilea rând, cât de convins eşti că propunerea ta va primi aplauze la sfârşitul mesei.
Stimabile bucătar profesionist cu angoase, pot să-ţi spun că eu, ca mâncător profesionist de carne, nu voi putea fi niciodată convins să înghit o friptură făcută aşa cum consideri tu că „se mănâncă” dacă în slujba teoriei tale nu voi primi argumente solide atât din partea colegului tău care te reprezintă în salonul de servire, cât şi din partea ta, direct în farfurie. Mai pune la socoteală starea mea de spirit din momentul în care am ajuns la masa ta, atmosfera generală din salon, banii pe care vreau să-i cheltuiesc pe cină în seara asta, atitudinea ospătarului şi frecvenţa cu care ţi-am călcat pragul în ultimul timp. Poate aşa vei conştientiza, la un moment dat, importanţa misiunii tale.
Spor mult şi grătare încinse!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial