Consum, deci exist

În loc de antreu

„Tipul de la masa de alături are o faţă de om cătrănit. E îmbrăcat la costum. Mai degrabă corect îmbrăcat decât elegant. Bodogăne ceva de unul singur. Mormăie şi strâmbă din nas. Are ceva din expresia moşilor de la «Muppets». Rade iute supa şi mormăie nemulţumit. La felul principal ţâţâie întruna şi dă mărunt din buze. Desertul îi provoacă încruntări şi un nou rând de mormăieli. Are o faţă posacă, de om care îndură multe, prea multe. În fine, vine cafeaua. O soarbe cu o deloc disimulată expresie de dezgust. Cere nota. Aici lucrurile devin cu adevărat interesante.
Nota îi e adusă personal de către cel care am înţeles că e patronul restaurantului. Patronul se apropie de masa cu pricina cu faţa numai zâmbet. Exact când ajunge în dreptul mesei şi îi înmânează nota morocănosului îşi schimbă expresia cu una blazată, plictisită, parcă şi uşor nemulţumită.
- Cum v-a plăcut supa?, îl întreabă pe încruntatul consumator.
- O mizerie!
- Înţeleg! Dar specialitatea casei?
- O porcărie. Nu înţeleg cum puteţi vinde asemenea porcării! Abia m-am abţinut să nu vomit.
- Mda. Sper că desertul…
- Ăla nu e desert. Aia e tortură.
- Înţeleg…
- …iar rahatul ăla pe care îl numiţi cafea e o spălătură de vase ordinară…
- Da. Înţeleg. Mulţumesc pentru observaţii.
Morocănosul plăteşte. Face semn că nu are nevoie de rest şi pleacă bodogănind, bătând din buze, dând din cap. Patronul îşi recapătă surâsul larg. Îi fac semn că vreau şi eu să plătesc. Are nota deja pregătită. Îl întreb în şoaptă (morocănosul e încă lângă uşă, îşi îmbracă pardesiul):
- De ce îi suportaţi mitocăniile acelui personaj? Ştiu, clientul are întotdeauna dreptate, dar…
- Aaa. Domnul Mărunţelu? E client fidel.
Apoi, adresându-i-se domnului Mărunţelu, care tocmai se pregăteşte să iasă pe uşă:
- La revedere, domnu’ Mărunţelu. Pe mâine.
- Da. Da… – mormăie Mărunţelu. Pe mâine. O să vin să faceţi iar experimente pe mine. Tâlharilor.
Şi iese.“
1.11.2011, http://moshemordechai.wordpress.com/

Viorel Copolovici a vrut să fie actor, dar a studiat Jurnalism. S-a plictisit de presă încă din facultate, aşa că vreme de 12 ani a practicat comunicarea sub mai multe forme: relaţii publice, consiliere electorală, evenimente de marketing, marketing de servicii şi producţii de televiziune etc. După toate acestea s-a apucat de gătit şi a fãcut-o cu suficient de multă pasiune ca să deschidă şi un restaurant în Bucureşti.
http://www.pranzuldincaserola.ro/
http://www.copolovici.ro

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , ,

1 Comentariu

  1. pandele says:

    Pai da. Asta avem, asta servim. Exemplu; guvernarea asta, cea veche, cea viitoare.
    Niciodata nu vom fi aproape de perfectiune, desi ne-o dorim.
    Ei, dar hai ca am sarit la alta masa. Atata timp cat ciorba nu e reincalzita, merge si cea proaspata cu oleaca de carcoteala. Si toata treaba asta imi aminteste de vorba aia : “spalata e ca si noua “.
    Traiasca Mordechaiul pentru remember ca uitasem folclorul sexist national.

Lasa un comentariu


GetSocial