Altă mâncare de peşte…

Reticenţi la necunoscut şi la nou, oamenii au tendinţa de a refuza din start ceea ce nu au experimentat încă. Preconcepţia texturii neplăcute şi a gustului neobişnuit pare a fi, cred eu, una dintre cele mai mari metehne ale consumatorului contemporan. La ce duce asta, de cele mai multe ori? La o alimentaţie săracă, la o paletă rudimentară de gusturi şi, în general, la un orizont cam strâmt.
Nu poţi spune din start „nu am mâncat şi nu voi mânca niciodată fructe de mare!”. Nu poţi spune asta cu vehemenţă nici măcar după o experienţă neplăcută, după o primă încercare într-o singură variantă, într-un singur loc, într-o singură ţară, într-o singură conjunctură. Nu ai cum să-ţi rezumi experienţa la o singură încercare pentru că te privezi cu bună ştiinţă de un întreg univers încă nedescoperit.
Desigur, în România intervine şi frica, bat-o vina… Sunt atât de puţine sursele de aprovizionare cu peşte şi fructe de mare proaspete şi atât de multe localurile care se jură că TOTUL e fresh, parcă încă mai mişcă… Zâmbesc şi acum la amintirea reportajului de vara trecută cu ospătarii de pe litoral care „împingeau” la mese „o dorada proaspătă, de Marea Neagră, pescuită azi-dimineaţă…”.
Eu, unul, aş putea trăi până la adânci bătrâneţi şi sigur mai mult decât voi (sic!) doar cu ceea ce înoată, se târăşte şi există prin ape şi pe sub ele. Pentru că hrana venită din apă e mai curată, de foarte multe ori, decât cea de aici, de la „suprafaţă”. Pentru că oricând voi găsi mai multă sănătate într-un peşte decât într-o ceafă de porc. Pentru că tot ceea ce este cuprins în universul marin are nevoie de foarte puţine minute de preparare termică.
Şi poate nu mai prăjiţi peştele în baie de ulei… Şi poate încercaţi calamarul, creveţii sau caracatiţele şi altfel decât tăvălite prin făină şi aruncate în friteuza cu ulei încins la 200 de grade… Poate…

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial