SCURTĂ APOLOGIE A BACŞIŞULUI

Avem, ca naţie, ceea ce se poate numi „cultura bacşişului”. Graţie valorii slabe a banului românesc şi, pe alocuri, a inconştienţei asupra valorii banilor, în general, stăm mai bine la capitolul ăsta decât multe popoare europene. Nu degeaba ospătarii nemţi, austrieci, olandezi, greci sau spanioli se îmbolnăvesc brusc de temenele şi ochi  bulbucaţi la vederea „tips”-ului de la mesele de români vacanţişti.

 

Legea lui 10%-15%-20% se aplică sârguincios în România, iar când mapa cu nota de plată nu conţine adaosul bazic se nasc îngrijorări şi, eu, unul, sunt tentat să cred că la masa respectivă au fost probleme. În definitiv, pentru ce plăteşti bacşiş la restaurant?

1. Pentru că mâncarea şi serviciul ospătarului au fost cel puţin la nivelul aşteptărilor tale, pentru că totul a fost fără greşeală şi pentru că, la finalul mesei, te simţi bine şi satisfăcut.

2. Pentru că ospătarul ţi-a înţeles cerinţele speciale în ceea ce priveşte mâncarea, a ştiut să le transmită mai departe, iar bucătarul le-a pus în practică exact aşa cum ai solicitat.

3. Pentru că recomandările ospătarului te-au nimerit în plin, pentru că a avut inteligenţa necesară să îţi plaseze experienţa cât mai aproape de punctul de întâlnire a poftelor tale cu disponibilitatea meniului şi a bucătarilor.

4. Pentru că te-ai răzgândit după câteva minute de la plasarea comenzii, iar echipa a reuşit să se încadreze în timp (nu vreţi să ştiţi ce „cataclisme” pot provoca în bucătărie astfel de întâmplări uneori).

5. Pentru că ai vrut o anumită masă, o masă lipită suplimentar, un suport pentru flori şi ţi s-au îndeplinit aceste dorinţe cu politeţe şi bucuria că toate astea te vor mulţumi.

6. Pentru că ai spart pahare sau ai vărsat lichide pe masă, pentru că odrasla ta a ţipat tot timpul mesei şi a deranjat alţi oaspeţi. Poate că ei n-au plătit bacşiş tocmai din cauza asta…

 

Mai sunt şi alte gesturi sau situaţii „generatoare” de bacşiş, dar astea mi s-au părut mai importante. Bacşişul nu e o completare a salariului celor care lucrează în industria asta. E un bonus, e un obicei din vechime practicat de oaspetele  mulţumit. Sunt locuri (puţine, ce-i drept) în care personalul nici măcar nu beneficiază la finalul zilei de surplusul la care fac referire. Însă e bine să ţineţi cont că, în majoritatea cazurilor, o parte din  acest bonus ajunge în bucătărie. Iar după mintea mea, serviciul bucătăriei atârnă cel puţin la fel de greu ca al ospătarului în impresia generală de la sfârşitul unei mese la restaurant.

http://www.pranzuldincaserola.ro/
http://www.copolovici.ro/blog/

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial