Amice, nimeni nu-ţi scuipă în mâncare!

Imaginaţi-vă un arhitect care, supărat pe clientul său prea pretenţios şi, să zicem, mai capricios decât o fecioară întârziată, proiectează o casă greşind înadins, strecoară intenţionat în schiţe şi desene o eroare structurală care, la un moment dat, va de de furcă la nivel major beneficiarului. Poate că, după un timp, casa aceea se va prăbuşi, poate că în permanenţă un curent răzleţ va şuiera între pereţii ei sau poate că aceia care vor locui în ea vor avea tot timpul impresia că podeaua e curbată în mod nefiresc.

 

Imaginaţi-vă un medic care sudează o fractură doar pe jumătate pentru că pacientul i-a vorbit pe un ton răstit înainte de intervenţie sau a avut o remarcă ireverenţioasă la adresa tagmei ortopezilor în general. O astfel de eroare „intenţionată” îi va marca pacientului tot restul vieţii şi, mai mult ca sigur, îl va readuce pe masa de oparaţie pentru corectări, retuşuri şi multe alte eventuale probleme conexe.

 

Două exemple absurde, veţi spune. Nu voi putea crede niciodată că un profesionist îşi poate concentra atât de puternic pornirile malefice încât să-şi distrugă şi să-şi strâmbe propria operă, propria lucrare, punând în pericol cu bună ştiinţă existenţa celor ce au decis să-i încredinţeze propriile destine.

 

Mă cutremur şi resping din toate puterile gluma proastă cu tentă de îngrijorare pe care „isteţii” par să o guste de multe generaţii, legenda tristă a răzbunării bucătarilor şi a ospătarilor. Mă refer, desigur, la vorbele din titlu. În postura oaspetelui de restaurant (la care sper să nu fiu niciodată nevoit să renunţ) convins că nişte oameni întregi la minte ar putea comite un astfel de gest, probabil că ar trebui să mă rezum la a mânca numai ceea ce îmi prepar şi aşez singur pe o farfurie.

 

Din postura celui implicat în industria restauraţiei, pot să vă spun că până şi pramatiile de joasă speţă pe care mi-a fost dat să le întâlnesc mi-au jurat că niciodată, nicăieri, sub nicio împrejurare, nu au văzut şi nu au auzit să se întâmple aşa ceva. Mă refer la bucătari, căci ospătarilor le e cu mult mai greu să comită astfel de mârlănii. În definitiv, nu ştiu ce bucătar poate încuviinţa unui ospătar să-şi bată joc în asemenea hal de munca lui şi de blazonul bucătăriei în care îşi îndeplineşte misiunea.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , ,

3 Comentarii

  1. Madpenguin says:

    mai povestea aia cu muncitorii care pun o mortaciune sub podeaua casei sau ceva de genul asta…

  2. vlad says:

    Esti un idealist! Pe sistemul “cum traiesti, asa gandesti!”. Ei bine, lucrurile nu-s toate pe masura ta, din pacate…

  3. animaloo says:

    sunt sigur. mai ales ca o ciorba de burta e o opera de arta pe care nu o poti strica

Lasa un comentariu


GetSocial