Ce trebuie să ştii când pleci la drumeţie

 

 

Primăvara a venit, iar vremea ieşirilor în natură se apropie. Însă într-o drumeţie la munte pot apărea situaţii neprevăzute şi periculoase. Luaţi mereu aminte de următoarele sfaturi şi evitaţi ca momentele voastre de relaxare să devină dezastre.

 

 

 

Siguranţa primează
•     Înainte de orice alte pregătiri, notaţi-vă în agendă numărul de telefon care v-ar putea salva într-o situaţie de urgenţă – 0725.826.668 (0-SALVAMONT)
•     Anunţaţi pe cineva apropiat despre plecare şi amintiţi câteva repere temporale, chiar dacă e vorba de o drumeţie de o zi. Dacă se întâmplă să vă dezorientaţi într-o zonă fără semnal, persoana va şti să contacteze salvamontul şi să ofere destule informaţii care să vă faciliteze găsirea
•     Evitaţi drumeţiile de unul singur; mergeţi pe munte numai în grupuri de minimum trei persoane, cel puţin una cu experienţă
•     La intrarea într-un traseu, întrebaţi-l pe cabanier dacă în momentul respectiv drumul este sigur, iar dacă nu, renunţaţi la excursie. Nu vă ambiţionaţi să dovediţi priceperea sau rezistenţa; sacrificaţi drumeţia de dragul sănătăţii voastre, nu de dragul cabanierului.

 

Despre echipament
•     Fie că mergeţi la munte să vă odihniţi la cabană sau plecaţi să colindaţi, o pereche de bocanci e mult mai indicată decât o pereche de adidaşi. Iarba poate fi alunecoasă, pietrişul şi rădăcinile copacilor la fel, iar o pereche de încălţări cu susţinere a gleznei şi aderenţă sporită va face diferenţa între o excursie relaxantă şi un adevărat calvar
•     Evitaţi, pe cât posibil, să vă îmbeăcaţi în excursii în blugi şi tricou. Hainele de bumbac se udă repede şi vă vor ţine rece. Tricourile şi alte articole de îmbrăcăminte pentru drumeţii din materiale sintetice se găsesc în orice magazin sportiv (tricouri la un preţ de aproximativ 40 de lei)
•     Luaţi haine în plus! Cu un polar uşor şi două-trei perechi de şosete puteţi evita situaţiile neplăcute întâlnite cel mai des. Ţineţi minte – dacă la poalele muntelui e soare şi cald, nu e sigur că la fel este şi pe creastă, iar o pereche de bocanci nu este întotdeauna impermeabilă
•     Împachetaţi şi mâncare; ceva uşor şi hrănitor, precum ciocolată, alune, stafide sau batoane de cereale şi sub nicio formă nu uitaţi apa. Puteţi consuma pe anumite trasee chiar peste doi litri de apă, aşa că asiguraţi-vă acest minim!
•     În funcţie de lungimea traseului, numai căratul apei poate reprezenta un efort notabil. Aşadar, acordaţi mereu atenţie împărţirii optime a greutăţii în rucsac pentru a evita oboseala prematură. Jos aşezaţi lucruri uşoare (hainele de schimb), apoi vin lucrurile cu greutate medie, iar în dreptul omoplaţilor se vor pune cele mai grele (apă, conserve). Dacă aveţi pobibilitatea, deasupra şi de-a lungul exteriorului rucsacului se vor aşeza din nou obiecte uşoare
•     La munte se întunecă brusc şi uneori puteţi fi luat pe nepregătite pe traseu. Luaţi-vă măcar o lanternă cu baterii de rezervă, un briceag, o brichetă şi un fluier. Nu uitaţi, mai ales când se întunecă, faceţi-vă simţită prezenţa – fluieraţi, cântaţi şi vorbiţi; şansa ca animalele sălbatice să vă ocolească va creşte
•     Dacă nu planificaţi o excursie prelungită, nu vă obosiţi să căraţi băuturi alcoolice sau acidulate. Pentru o drumeţie scurtă veţi avea nevoie numai de apă, sucul şi alcoolul fiind doar cauze ale deshidratării accelerate şi confuziei

 

Despre „ce şi cum”
•     Nu faceţi pauze mai lungi de două minute, să nu vă ieşiţi din ritm. Pauze prelungite (20-30 de minute) se pot face însă din două în două ore
•     La pornire mergeţi într-un ritm mai lent, fără să vorbiţi, până când ajungeţi treptat la viteza normal de mers. Astfel, veţi putea observa mai bine schimbările drastice pe care corpul le suferă (schimbarea ritmului de respiraţie, creşterea pulsului). E important să monitorizaţi aceste schimbări, scopul fiind ca în primele 15 minute de traseu, dar nu mai devreme, să se ajungă la 120-150 de bătăi pe minut. Regula generală este de 180 de bătăi minus vârsta
•     La urcare călcaţi pe toată talpa, cu genunchii uşor îndoiţi, iar la coborâre împingeţi mai mult genunchii în faţă şi aplecaţi uşor bustul
•     În zone stâncoase, urcarea se face pe bolovanii mari, iar coborârea, pe grohotişul mărunt
•     Evitaţi abaterile de la traseu şi respectaţi marcajele
•     Dacă întâlniţi o stână pe traseu, evitaţi să vă apropiaţi prea mult; câinii nu vor fi tocmai prietenoşi.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial