Ziua când „Regele” a îngenuncheat Ungaria

Pe 6 iunie 1948, naţionala României înregistra cea mai usturătoare înfrângere din istoria sa: 0-9 în Cupa Balcanică, la Budapesta, cu Ungaria. O jumătate de veac mai târziu, marea rivalitate dintre cele două formaţii avea să cunoască un episod care va fi legat pentru totdeauna de numele lui Gică Hagi: tricolorii învingeau pentru prima dată selecţionata maghiară într-un meci din preliminariile Campionatului European 2000 – selecţionată pe care o întâlnim şi azi, la Budapesta, în preliminariile CM Brazilia 2014.

Povestea confruntărilor cu Ungaria a început în perioada interbelică, pe 4 octombrie 1931, atunci când România pierdea cu 0-4 la Budapesta, în faţa unei selecţionate B maghiare, o partidă contând pentru Cupa Europei Centrale. Prima partidă dintre cele două selecţionate A are loc însă pe 4 octombrie 1936, când tricolorii au pierdut cu 1-2 acasă, pe stadionul ONEF (Republicii, de mai târziu). Au urmat 63 de ani de înfrângeri şi egaluri fără strălucire în faţa unei selecţionate a cărei glorie internaţională a depăşit-o cu mult pe cea a vecinilor săi. Dar faima unor nume precum Dr. Sarosi, Puskas, Kocsis, Torocsik sau Nylasi trecuse de mult timp. Venise vremea unei revanşe mult aşteptate.

O corabie tricoloră fără busolă

În preliminariile pentru CE 2000, al cărui turneu final urma să se dispute în Belgia şi Olanda, România a picat în grupă cu Portugalia, Slovacia, Ungaria, Azerbaidjan şi Liechtenstein. Meciul tur cu Ungaria, 1-1, la Budapesta, de pe 14 octombrie 1998 (goluri Viorel Moldovan şi Janos Hrutka), a lăsat întru câtva deschisă ecuaţia calificării, în care mai erau angrenate Slovacia şi Portugalia. Şi a urmat meciul retur, pe 5 iunie 1999, cu un stadion „Steaua” arhiplin. România antrenată de Victor Piţurcă nu avea un joc prea coerent. Rămasă fără „catargul” numit Hagi, corabia tricoloră părea fără busolă, chiar dacă avea şanse foarte mari la calificare.

Revenirea triumfală a „magului”

Prins în plasa iubirii suporterilor şi a rugăminţilor presei, „Regele” s-a întrebat retoric: „Băi, Hagi, cine eşti tu să se roage atâta lume de tine?”. Şi din acel moment totul a fost posibil. Gazonul din Ghencea a fost „călcat” din nou de picioarele „magului” într-o partidă care depăşea, practic, importanţa unui meci de calificare. Era partida unei naţiuni întregi. Toţi românii îşi doreau, în sfârşit, o victorie cu Ungaria. Şi aceasta a venit după o primă repriză în care Hagi a demonstrat că fotbalul poate descătuşa bucurii incredibile. Terapia indusă suporterilor români de pasele „Regelui” şi de golurile lui Adi Ilie şi Dorinel Munteanu a modificat, fie şi pentru o seară, starea de spirit a unor oameni prinşi în cleştele dificultăţilor economice fără sfârşit. După 63 de ani de umilinţe, tricolorii au bătut cu 2-0 o selecţionată maghiară care avea să vadă la televizor turneul final din Belgia şi Olanda.

„Pe covorul verde al stadionului «Steaua», Hagi ne oferă 45 de minute de magie; intră în puzderia de unguri ca batoza în lanul de grâu, la seceriş.” – Grigore Cartianu

„Odată plecată din piciorul lui, mingea descrie trasee nepământene.” – Grigore Cartianu

 Sursa: Grigore Cartianu, „Hagi”, Editura Fundaţiei PRO”, 2000

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial