Rodion Cămătaru, fotbalistul altruist

Venit la Dinamo în 1986, după ce scrisese istorie la Universitatea Craiova (două titluri de campion şi patru cupe ale României), Rodion Cămătaru a continuat să facă şi în Ştefan cel Mare ce ştia mai bine: să înscrie goluri.

În cele 89 de partide jucate în tricoul alb-roşu a marcat de 76 de ori, totul culminând cu câştigarea trofeului „Gheata de Aur” în 1987, cu 44 de reuşite. Component de bază al echipei naţionale, Cămătaru a participat la două turnee finale, Campionatul European din Franţa, în 1984, şi Campionatul Mondial din Italia 1990. Caracterizarea pe care i-a făcut-o marele gazetar Ioan Chirilă după ce tricolorii se calificaseră la un turneu final după 14 ani de insuccese (Franţa, 1984) este mai mult decât elocventă: „În timp ce pentru Dumitrache sau Dudu (Georgescu – n.r.) a lucrat o echipă întreagă, el, Cămătaru, a lucrat pentru toţi. El a fost talonerul de rugby care a făcut ca mingile să ajungă jumătăţii la grămadă şi să se pornească un nou atac. (…) În albumul de amintiri al fotbalului nostru, fotografiile cu Dumitrache şi Dudu vor stârni dulci nostalgii. Cele cu Cămătaru însă ne vor aminti de altruismul unui atlet impresionant, care ar fi putut să-şi edifice o frumoasă statuie, dar care a preferat să ducă în cârcă doi sau trei apărători – moment nu tocmai estetic – pentru ca altora să le fie mai uşor” (cf. Ioan Chirilă, „Pe marile bulevarde ale fotbalului”, Ed. Sport-Turism, 1984). 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial