Marşul bucuriei, de la Ploieşti la Bucureşti

Data de 11 iunie 1967 este una de referinţă în istoria Rapidului. În acea zi, giuleştenii au disputat unul dintre cele mai dramatice meciuri din existenţa lor, un 0-0 la Ploieşti, cu Petrolul, rezultat care avea să le aducă primul titlu din istorie.

Aflaţi într-un duel la distanţă cu Dinamo (care a remizat acasă, 1-1, cu UTA), rapidiştii au declanşat fiesta în rândul suporterilor după ce au smuls punctul izbăvitor în faţa unei echipe foarte puternice la acea vreme. Euforia acelei zile avea să devină una proverbială, numeroşi fani giuleşteni alegând să se întoarcă de la Ploieşti pe jos, parcurgând cei aproximativ 60 de kilometri cântând şi scandând numele campioanei. Unul dintre protagoniştii acelei performanţe, portarul Necula Răducanu, a spus atunci că „în ultimele cinci minute îmi venea să-i strig lui nea Tinel (antrenorul Valentin Stănescu – n.r.) să mă schimbe. Până atunci n-am avut nicio emoţie, dar din clipa aceea am început să simt că mi se taie picioarele”. O altă declaraţie „la cald” a venit din partea lui Nicolae Lupescu, tatăl actualului oficial UEFA Ionuţ Lupescu. „Nu-mi vine să cred că am luat campionatul! Pur şi simplu nu-mi vine să cred! Acest titlu, care a fost ani de zile pentru noi fata morgana, este, în sfârşit, al nostru!”. Podul Grant a fost numit atunci „podul învingătorilor”, în fieful giuleştean având loc în acea seară de vară o „manifestaţie de simpatie la proporţii de masă”.  Echipa şi stafful tehnic au sărbătorit la Hotel Nord o victorie aşteptată mult timp de generaţii întregi de rapidişti.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial