Legende dinamoviste: Mircea Rednic

Component al generaţiei crescute de Mircea Lucescu la Hunedoara, Mircea Rednic este un exemplu elocvent despre cum performanţa se poate lipi ca marca de scrisoare de un sportiv care, pe lângă talent, are pe cartea sa de vizită noţiuni precum ambiţie şi seriozitate.

După ce între 1976 şi 1979 evoluase la Corvinul, începutul anilor ’80 îl prinde la, din păcate, defuncta grupare Luceafărul, cea care a dat echipei naţionale, cât a existat, fotbalişti de certă valoare. Căpitan al echipei care a participat la Campionatul Mondial de juniori din Australia 1981 (unde avea să realizeze o performanţă notabilă, obţinerea medaliilor de bronz alături de alţi doi „canguri” de la Corvinul, Andone şi Gabor), Rednic a fost remarcat la vremea respectivă şi de marele gazetar Ioan Chirilă, acesta afirmând despre tânărul fotbalist hunedorean că avea „pas uşor, rapid, ambele picioare, demaraj, furişări, ca în poante, stimulate de un irezistibil gust pentru intercepţii”.

Începând din 1983, traseul celui considerat „jucătorul favorit al lui Lucescu” a avut mereu o pantă ascendentă, cucerind încă din primul an la Dinamo titlul de campion şi Cupa României. A jucat pentru echipa din Ştefan cel Mare nu mai puţin de 212 meciuri în Divizia A şi a marcat 21 de goluri. Performanţa „Puriului” în tricoul alb-roşu a fost completată de cucerirea a încă două titluri de campion (1990 şi 2007 – ca antrenor), dar şi a încă două trofee Cupa României, în 1986 şi în 1990. Pentru echipa naţională a jucat 83 de partide, fiind, printre altele, component de bază la Campionatul European din Franţa, 1984. 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial