Dinamo: naşterea unei legende a fotbalului românesc

Ozon, Frăţilă, Dumitrache, Dinu sau Lucescu sunt nume cu rezonanţă în istoria clubului Dinamo. Ce a fost însă până la închegarea acestei grupări şi până la obţinerea primului titlu de campioană, în 1955, este o poveste care trebuie redescoperită în istoriile de cartier ale Colentinei şi Oborului de odinioară.

Nu se poate spune cu exactitate dacă are o legătură strânsă cu formarea clubului de fotbal Dinamo, însă este cert faptul că, prin Colentina şi Obor, dinamoviştii au fost dintotdeauna, de la înfiinţarea grupării, cei mai numeroşi suporteri. Şi poate că lucrul acesta nu este chiar întâmplător, de vreme ce fotbalul se juca într-o formă mai mult sau mai puţin organizată, în Colentina, încă de pe la 1905. Mai târziu, în 1912, una dintre competiţii era denumită „Cupa Herzog”, pentru care concurau patru formaţii: United FC, Olimpia FC, Bukarester FC şi… Colentina FC.

Englezii de la Colentina

Pe atunci însă, în vremurile fotbalului romantic, jucătorii acestor echipe erau în marea lor majoritate străini. În 1915, nu mai puţin de 12 echipe au participat la „Cupa Harwestwer”. Cu 10 ani înainte însă, deci la 1905, o cronică a „Gazetei ilustrate” pare a fi o relatare de la faţa locului a acestui sport neobişnuit. „Trecătorii care se preumblau duminicile la Şosea se opreau miraţi la spectacolul unor oameni (…) cari fugeau ca eşiţi din minţi tot dând cu piciorul într-o mingie mare. (…) Ce or mai fi şi paiaţele astea?” Gazetarul Ioan Chirilă ne dezvăluie secretul: „«Paiaţele» erau englezii de la Fabrica de Bumbac Colentina”.

Tricolorul din Obor, echipa elevilor

Una dintre primele echipe cu jucători eclusiv români a fost Tricolorul, care era formată din elevi de la liceele „Lazăr”, „Şincai” şi „Cantemir”. Printre ei se afla şi Costel Rădulescu, cel care avea să antreneze ulterior naţionala României. Ei bine, Tricolorul, care „juca prin părţile Oborului”, a câştigat sus-amintitul trofeu „Cupa   Harwestwer”. Înfiinţarea, în 1930, a Federaţiei Române de Fotbal a însemnat, întru câtva, ruptura cu „perioada romantică”. De altfel, prima ediţie a campionatului intern, Divizia Naţională, avea să ia startul pe 15 septembrie 1932. În grupa a doua a competiţiei o regăsim pe… Unirea Tricolor Bucureşti.

De la Maccabi la Ciocanul Bucureşti

Unirea Tricolor Bucureşti avea să devină campioană în ediţia de campionat 1940-1941, înaintea marilor formaţii de atunci, Rapid, Ripensia şi Venus. Cel de-al Doilea Război Mondial avea să închidă însă pentru totdeauna această pagină a fotbalului românesc, campionatul fiind reluat abia în 1946. Mergând însă încă o dată printre filele istoriei antebelice, este de precizat faptul că în 1919 fusese înfiinţat clubul Maccabi Bucureşti, care reprezenta comunitatea evreiască. Desfiinţat în 1940 din cauza politicii antisemite de la acea vreme, clubul a fost reînfiinţat în 1945 sub denumirea Ciocanul Bucureşti. La sfârşitul lui 1947, Ciocanul a ocupat locul 7 la finalul campionatului. În acelaşi an a promovat Unirea Tricolor MAI Bucureşti, din fuziunea celor două echipe rezultând, la 14 mai 1948, Dinamo Bucureşti.

„Fotbalul se retrage. Doar copiii Oborului nu renunţă. Pentru ei, fotbalul este un mod de a exista.” – Ioan Chirilă

„Pentru cei mai mulţi dintre copiii Oborului, terenul Unirii Tricolor era un prilej de evadare.” – Ioan Chirilă

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial