Sorian Uyy: „Un fals Cap de Bour ajunge şi la 4.000 de euro”

 

O vizită la Muzeul Naţional Filatelic poate fi un mic eveniment în viaţa bucureşteanului sufocat aproape zilnic de contrafacere şi kitsch. Şi pentru că locul unde se află exponatele este încărcat de istorie, „ring” vă propune o întoarcere în timp, în vremea când oamenii veneau aici pentru a beneficia de serviciile Poştei Române.

 

 

Calea Victoriei nr. 12: o adresă care la prima vedere nu spune foarte multe. Dar dacă se face precizarea că aici există una dintre cele mai reprezentative clădiri ale Bucureştilor, atunci lucrurile se schimbă. Istoria acestui edificiu este de prim interes pentru cei care doresc să-l viziteze. Fostul Palat al Poştelor este construcţia care a schimbat definitiv, la începutul secolului XX, faţa serviciilor poştale româneşti. „Clădirea este construită în anul 1900 şi este emblematică pentru istoria Bucureştiului. În toate capitalele lumii, Palatul Poştelor este un edificiu de prestigiu şi aşa a fost şi în Bucureşti. Ea a aparţinut Poştei Române până în 1970, când,  din hotărâri «superioare» de partid şi de stat, a trecut în administrarea nou înfiinţatului Muzeu Naţional de Istorie a României”, ne-a spus directorul adjunct al Muzeului Naţional Filatelic, Cristian Scăiceanu.

 

De pe Uliţa Bărcănescu pe Calea Victoriei
Decizia autorităţilor române de a construi un Palat al Poştelor a venit ca o necesitate obiectivă, spaţiul fostului sediu din Uliţa Bărcănescu (actuala stradă Doamnei) dovedindu-se la un moment dat insuficient pentru activitatea în plină expansiune a Poştei Române. „Înaintea acesteia a existat un alt palat al poştelor lângă strada Academiei, pe Uliţa Bărcănescu, astăzi strada Doamnei. Dar a devenit neîncăpătoare pentru un oraş european care se dezvolta şi se adapta pas cu pas la noile regulamente şi legi de exploatare poştală telegrafică şi de telefonie. Astfel, în 1892 se hotărăşte ridicarea Palatului Poştelor pe actualul amplasament, între străzile Carol, Stavropoleos şi Calea Victoriei”, povesteşte Sorian Uyy, muzeograf la Muzeul Naţional Filatelic.

 

Trei milioane de lei aur pentru construirea Palatului Poştelor
Curând s-a pus la punct planul de ridicare a noului sediu al Palatului Poştelor, primul pas fiind făcut prin elaborarea unei legi specifice. „În 1892 se elaborează legea pentru construirea Palatului Poştelor. Şi pentru că poşta ţinea de Ministerul de Interne la vremea respectivă, este însărcinată această instituţie să aloce o sumă substanţială. De altfel, în lege se specifică, citez: «Se deschide pe seama Ministerului de Interne un credit de 3.000.000 de lei aur, care se va acoperi printr-o emisiune de rentă sau prin orice alte mijloace va găsi guvernul mai nimerit». Ulterior s-a stabilit amplasamentul şi a fost însărcinat pentru realizarea planurilor un arhitect cunoscut şi cu o bună reputaţie în România, Alexandru Săvulescu”, a adăugat Sorian Uyy.

 

Sejur european pentru alegerea modelului edificiului
Arhitectul Alexandru Săvulescu, proaspăt învestit cu sarcina de a elabora planurile Palatului Poştelor, este trimis în străinătate pentru o judicioasă documentare. „Alexandru Săvulescu a fost trimis împreună cu directorul poştelor de atunci, Ernest Sturza, ca să viziteze mai multe capitale europene şi să studieze clădirile de poştă de acolo. Au ajuns la Paris, Viena, Torino, Milano, Veneţia, Budapesta, Zurich, Geneva, deci au văzut foarte multe oraşe. La întoarcere s-a elaborat un plan care a fost înaintat Ministerului de Interne. Acesta a avut ca inspiraţie şi ca model clădirea poştei din Geneva. Lucrările de construcţie au început în 1894, la punerea pietrei de temelie fiind prezenţi, în cadrul unei ceremonii, regele Carol I, primul-ministru Lascăr Catargiu, miniştrii cabinetului, prefectul poliţiei şi primarul Capitalei”, a continuat muzeograful Sorian Uyy.

 

 

„Aici era nodul principal al serviciilor poştale”
La scurt timp de la încheierea construcţiei, toată activitatea din fostul sediu al poştei din Uliţa Bărcănescu a fost transferată în monumentalul edificiu ridicat pe Calea Victoriei. „Palatul Poştelor a fost deschis publicului imediat după inaugurarea din 1900. Până în 1901, toate serviciile poştei care fuseseră în Uliţa Bărcănescu au fost mutate rând pe rând. Oficiile poştale erau la parter, iar în clădire era tot aparatul central, toată direcţia, de la directorul general al poştei până la şefii oficiilor poştale. Centralele telefonice, de telegrafie, morse, toate erau aici. În plus, erau şcoli de pregătire. Personalul PTT era şcolit aici, se făcea şi practică. Totul se întâmpla aici, aici era nodul principal al serviciilor poştale”, povesteşte Sorian Uyy.

 

Trăsuri de poştă în secolul XX
Înfiinţarea Muzeului Naţional Filatelic în interiorul fostului Palat al Poştelor are o semnificaţie aparte, o legătură simbolică legată de activitatea care se desfăşura odinioară aici. „Muzeul Naţional Filatelic s-a înfiinţat în 2004. Am primit în folosinţă gratuită pe 49 de ani un spaţiu de 650 de metri pătraţi. Ultimul eveniment major care ne leagă pe noi de clădirea Palatului Poştelor este desfăşurarea unei expoziţii filatelice în 1958 cu ocazia sărbătoririi centenarului mărcii poştale”, a spus dl Cristian Scăiceanu. „În 1958 s-au celebrat 100 de ani de când s-a tipărit primul timbru românesc, Cap de Bour. Cu această ocazie, s-a pus la dispoziţia publicului o trăsură de poştă care pleca din faţa clădirii şi executa rute, trasee poştale, exact ca la 1858”, l-a completat muzeograful Sorian Uyy.

 

Povestea ziarului de un milion de dolari
Una dintre cele mai interesante istorii despre celebrele timbre moldoveneşti Cap de Bour este a unui ziar pe care, dintr-o pură întâmplare, au fost lipite opt astfel de mărci poştale. „Povestea este că mai multe ziare trebuiau să ajungă la aceeaşi destinaţie, iar lucrătorul poştal, din grabă, nu a mai pus câte un timbru pe fiecare ziar. Fiind un pachet, a lipit pe ziarul de deasupra toate cele opt timbre, apoi le-a expediat. Pachetul a ajuns la destinaţie, iar librarul care le-a recepţionat a avut grijă să-l păstreze. Astăzi, la prima strigare, a fost stabilită pentru ziarul cu cele opt timbre Cap de Bour o valoare de 800.000 de euro, deci aproximativ un milion de dolari”, ne-a relatat Sorian Uyy.

 

Falsurile căpitanului Costică Moroiu
„Acest Moroiu, în timpul când a ocupat o funcţie în administraţia poştală, a găsit matriţele originale şi a retipărit pe hârtie mai nouă, cu cerneală nouă, dar folosind matriţele originale, nişte timbre Cap de Bour. Se cunosc aceste falsuri, pentru că hârtia nu este originală, ca şi cerneala de altfel. Este în schimb desenul, identic cu cel din 1858. La alte falsuri s-a încercat folosirea hârtiei din epocă, dar nu exista matriţa. Filateliştii au studiat foarte bine desenul şi au observat nişte diferenţe. Toate detaliile la un astfel de studiu sunt scoase în evidenţă ca să nu existe suspiciuni. Culmea, chiar şi falsurile au o anumită valoare. S-a ajuns ca un fals să fie evaluat până la 4.000 de euro. A fost recunoscut ca fiind un fals şi scos la licitaţie în consecinţă, cu certificat că este fals”, a încheiat Sorian Uyy.

 

„Poştaşul simplu, care are o desagă în spate şi merge zilnic kilometri întregi, are o responsabilitate profesională extraordinară. Pe el nu-l interesează ce conţine scrisoarea pe care o duce destinatarului, el ştie doar că trebuie să ducă scrisoarea la destinaţie.” - Sorian Uyy         

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial