Misterele Capitalei, descifrate de criminaliştii artefactelor

Centrul Istoric este o sursă practic inepuizabilă de dovezi arheologice care atestă trecerea pe aici a nenumărate generaţii de oameni, cu obiceiurile, cu pasiunile şi cu individualitatea lor. Există câţiva cercetători care fac munca de reconstituire a acestor dovezi cu determinare, devotament şi, cel mai important, cu foarte multă pasiune.

 

 

Bucureşteanul grăbit, absorbit de preocupările cotidiene, poate trece nepăsător pe lângă un loc aflat undeva pe lângă Biserica Albă fără ca măcar să bănuiască faptul că în spatele zidurilor învechite de vreme se reconstruieşte, din bucăţi, istoria oraşului. Pe Calea Victoriei nr. 118, la etajul 4, în câteva încăperi ce ţin de Muzeul Municipiului Bucureşti, este dusă de mult timp o minuţioasă muncă de restaurare a artefactelor descoperite pe şantierele arheologice ale Capitalei. Aici, reporterul este întâmpinat de doi oameni a căror profesiune de credinţă este, într-un fel sau altul, refacerea din piese disparate a istoriei Bucureştilor şi nu numai: arheologul Gheorghe Mănucu-Adameşteanu şi chimistul investigator Ingrid Poll.

 

„Determinăm compoziţia chimică a obiectelor descoperite”
Datele de identificare a obiectului muncii desfăşurate aici ne sunt relevate încă de la început cu o minuţie tipică celor obişnuiţi cu cercetarea ştiinţifică. „Mă ocup de analize pe obiecte arheologice, dar şi pe obiecte de artă, deci, practic, pe toate tipurile de materiale care sunt studiate în muzeu de arheologi sau muzeografi, în procesul de restaurare sau conservare. Concret, fac analize de compoziţie pe toate aceste tipuri de materiale. Acest lucru este util atât restauratorului, cât şi apologului sau muzeografului. Prin metode fizico-chimice, facem determinări de compoziţie, adică spunem ce compoziţie chimică are obiectul respectiv, dacă este vorba de metal, de material textil, de sticlă etc.”, ne explică dna Ingrid Poll.

 

„Ce facem noi le este foarte util restauratorilor”
„Concret, trebuie să ştim dacă acel material este argint, aliaj, cupru, bronz, pentru a se şti ce soluţii să se aplice”, intervine în discuţie arheologul Gheorghe Mănucu-Adameşteanu, iar imediat după aceea dna Ingrid Poll continuă cu dezvăluirea secretelor meseriei: „Deci, eu fac determinări de compoziţie a materialelor care intră în restaurare, de asemenea de produşi de coroziune, pentru că acest lucuru este util restauratorilor, ca să ştie ce metode vor alege pentru a curăţa obiectul respectiv. De asemenea fac radiografie, atunci când este cazul, pentru a vedea obiectele metalice, dacă sunt deteriorate, dacă mai au miez sau dacă sunt în întregime deteriorate. Atunci, ele se tratează cu totul altfel decât dacă acest material ar fi mult mai dens”.

 

„Avem vase de la Sf. Sava cu provenienţă neclară”
Materialele găsite în siturile arheologice sunt, în consecinţă, preluate pentru investigare, aici fiind, practic, prima etapă în procesul de restaurare. „Aceste materiale necesită informaţii suplimentare pentru restauratori. Apologul este interesat de natura materialului, să ştie compoziţia, pentru că acest lucru îi poate da informaţii care îi vor ajuta la stabilirea tipologiei şi a provenienţei obiectului respectiv. El poate compara compoziţia cu materiale de referinţă, pentru ca în felul acesta să ajungă la o anumită concluzie”, continuă dna Ingrid Poll. „Concret, de la Sf. Sava avem nişte vase de sticlă a căror provenienţă nu este foarte clară, şi atunci, pe baza compoziţiei, încercăm să stabilim de unde vin acele vase. Dacă este vorba de sticlă de import, pentru că erau importuri, dacă vin de la Murano, din zona Germaniei sau din Boemia”, o completează dl Mănucu-Adameşteanu.

 

Sticla de Murano, făcută cu… cenuşă de alge
Procesul de identificare continuă prin stabilirea unui corespondent. „Rezultatele noastre le putem compara cu alte rezultate pentru a putea trage nişte concluzii, dacă sticla vine de acolo sau din alt atelier. Asta pentru că sunt reţete şi reţete, diferă de la un atelier la altul şi diferă şi în timp”, explică dna Ingrid Poll. „Ca să se înţeleagă mai bine, şi pentru publicul larg, în sticla de Murano, de pildă, se folosea cenuşa din alge, iar cei care au încercat să imite acest tip de sticlă, fiind din Boemia, foloseau lemnul din Boemia. Avem două elemente clare care le diferenţiază”, ne lămureşte dl Mănucu-Adameşteanu.

 

Spectofotometrul, decisiv în investigaţii
Un aparat foarte important în economia procesului de determinare a compoziţiei materialelor din care sunt compuse artefactele este spectofotometrul. „Pe acest aparat se pot face determinări de compoziţie. Bineînţeles că este funcţional după principiul unui spectometru, deci se face o achiziţie de spectre, în care fiecare parte din spectru corespunde unui compus. Se prelucrează şi se obţine un mic disc din proba respectivă. Se modelează şi se compactează cu o presă, apoi se pune în aparat, într-un suport. Aici este emisă radiaţia în infraroşu şi compuşii din proba respectivă emit nişte cuante de energie care sunt ulterior transformate în impulsuri, iar aceste impulsuri sunt citite de calculator şi obţinem un spectru”, explică dna Ingrid Poll.

 

„Am găsit vase de la Casa Regală a Franţei”
Aspectele legate de provenienţa şi de utilitatea obiectelor găsite este tratată, de asemenea, cu foarte mare atenţie. „S-au găsit nişte flacoane care aveau inscripţionate numele unei case din Franţa şi că, într-adevăr, în sec. al XIX-lea erau foarte în vogă şi probabil că au fost importate şi în Bucureşti. Am putut identifica şi regăsi la vremea respectivă în publicaţiile din epocă informaţii şi reclame legate de produsul respectiv. O parte din ele sunt farmaceutice. La vremea respectivă, în farmacie, de altfel aşa cum s-a revenit şi în vremurile noastre, se comercializau produse de drogherie sau chiar parfumuri”, a continuat dna Ingrid Poll. „Sunt şi vase de import. Cei de aici, din Centrul Istoric, importau, de exemplu, şi de la Casa Regală a Franţei”, a adăugat dl Mănucu-Adameşteanu.

 

„Românii aduceau apă minerală din Germania”
Colaborările cu specialiştii străini ajută la stabilirea autenticităţii unor obiecte aduse din străinătate şi găsite în siturile arheologice din Centrul Istoric. „Francezii colaborează cu noi, sunt foarte interesaţi de orice informaţie pentru că, indiferent de zona din care vine, pentru lumea ştiinţifică occidentală, absolut orice informaţie este foarte importantă. Cineva care chiar s-a ocupat de studierea parfumurilor mi-a propus să le trimit ceva legat de descoperirile de aici. Avem un flacon, printre multe altele, care pentru ei însemna ceva. Au primit informaţia cu foarte mult entuziasm, deoarece, în fond, contribuie la istoria respectivă”, a spus dna Ingrid Poll. „Cei din Germania sunt foarte interesaţi de sticlele de apă minerală din ceramică pe care sunt ştampile din perioada respectivă. Cunoaştem zone de unde românii aduceau apă minerală în secolul al XIX-lea. Avem ştampila pe ele cu diversele centre balneoclimaterice din Germania de atunci”, a adăugat în încheiere dl Gheorghe Mănucu-Adameşteanu.

 

„În felul acesta, oamenii pot înţelege de ce se fac săpături în Centrul Istoric. E nevoie şi de acest lucru.” - Ingrid Poll

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial