Inima frântă a Reginei Inimilor

Moartea reginei Maria, survenită pe 18 iulie 1938, a îndurerat o întreagă naţiune. Cortegiul cu trupul neînsufleţit al marii suverane a fost petrecut de mii de români care se despărţeau astfel nu numai de o regină, ci şi de o parte importantă a istoriei lor. Cu cinci ani înainte de funestul eveniment, regina Maria şi-a redactat testamentul. O clauză a acestuia prevedea ca inima ei să odihnească la Balcic, un loc pe care l-a iubit enorm. Au trecut de atunci 69 de ani, iar povestea inimii reginei pare desprinsă dintr-un film plin de suspans.

Două porţi, una cu frumoase inflorescenţe metalice, alta blindată şi sobră, străjuiesc bogăţiile din Sala Tezaurului a Muzeului Naţional de Istorie a României. Printre obiectele care, prin importanţa lor istorică, depăşesc cu mult valoarea în sine, se află expuse aici două casete care au aparţinut reginei Maria: prima, care fusese dăruită reginei de femeile române la sosirea în ţară, este din argint aurit, are monturi din platină şi nu mai puţin de 307 pietre preţioase, şi este opera bijutierului Maurice Frement; cea de-a doua, de formă octogonală, este din argint şi cântăreşte 561 de grame. În urma autopsiei efectuate de dr. Nicolae Minovici şi de dr. Mircea Iliescu, inima reginei a fost prelevată şi depusă în această a doua casetă, care la rândul ei a fost pusă în caseta de argint aurit. Este primul episod al unei poveşti care ţine mai degrabă de hazard sau, în ultimă instanţă, de tumultul vremurilor.

 

„Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeş lângă iubitul meu soţ, regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aşezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o.”  – Regina Maria a României

 

Timpul n-a mai avut răbdare…
Conform dorinţei testamentare a reginei Maria, caseta cu inima a fost depusă de regele Carol al II-lea şi de fiul său, Mihai, în capela Stella Maris de la Balcic, la aproximatix trei luni de la moartea reginei. Se respecta astfel o dorinţă sacră, o dorinţă care încheia, ca urmare a unui gest neobişnuit, un destin plin de măreţie. Inima reginei putea “să bată” în eternitate în locul unde, la vremuri de restrişte sau de fericire, regina îşi găsea cel mai plăcut refugiu. Şi totuşi, istoria, grăbită, necruţătoare, nedreaptă de cele mai multe ori, a decis altfel. A venit anul 1940, unul negru în istoria modernă a României. Teritoriilor cedate la presiunea Germaniei naziste li s-a adăugat Cadrilaterul, zonă care îngloba şi Balcicul. Adică Balcicul inimii reginei Maria.

 

Răngi care lovesc istoria direct… în inimă
Astfel au început peregrinările inimii reginei. La cererea prinţesei Ileana de România, caseta a fost mutată în biserica de lemn a Castelului Bran de unde, un an mai târziu, a fost din nou mutată într-o criptă special amenajată în stânca Măgurii Branului, lângă spitalul de campanie care purta numele „Inima Reginei”. Fatalmente, mulţi ani mai târziu, pe 5 iulie 1958, autorităţile comuniste au făcut gestul barbar de a sparge cripta şi de a forţa cu răngile sarcofagul din interior. Caseta a fost luată şi transferată în casa de bani a Muzeului Bran. Aici va sta până în 1971, când va fi mutată la Muzeul Naţional de Istorie a României, deschis în fostul Palat al Poştelor.

 

„În acest moment, inima este păstrată în caseta primară”
„În 1971, când s-a deschis muzeul naţional, acest organ, deşi e un barbarism că o numesc aşa, a fost transferat în patrimoniul muzeului. Transferul este un pic straniu, pentru că inima este un preparat anatomic, ea este mumificată. Nu poate fi exponat decât într-un muzeu de ştiinţe ale naturii sau într-un muzeu de patologie. Nu ar avea ce să caute într-un muzeu de istorie. Noi nu am expus-o niciodată şi m-aş opune cu vehemenţă oricărei încercări de a fi expusă pentru că este un gest de impietate faţă de o persoană, chiar dacă nu ar fi fost regina Maria. Inima a fost  pusă în două recipiente improvizate. Nici unul dintre acestea nu a fost prevăzut pentru aşa ceva. E o casetă mică de bijuterii sau cosmetice care a fost pusă într-o casetă mai mare care era tot pentru bijuterii. Inima reginei în acest moment este păstrată în caseta primară”, ne-a declarat directorul Muzeului Naţional de Istorie a României, dr. Ernest Oberlander-Târnoveanu.

 

Nu s-a primit nicio cerere formală din partea Casei Regale
Fiind o „piesă de inventar”, soarta inimii reginei Maria este incertă deocamdată. „În calitate de director general al muzeului şi de preşedinte al comisiei naţionale a muzeelor şi colecţiilor, sunt obligat să ţin seama de o realitate. Este în acest moment în patrimoniul unei instituţii publice. E o piesă de inventar, barbar vorbind. Ar trebui să aplicăm legea, iar legea spune că asemenea piese pot fi retrocedate printr-o hotărâre judecătorească sau, în cazul acesta, nici nu consider că ar fi neapărat nevoie de o hotărâre judecătorească, cât de o înţelegere, de o cerere formală adresată comisiei naţionale şi muzeului naţional, ca inima să fie restituită familiei. Până în acest moment nu am avut o astfel de cerere din partea Casei Regale”, a încheiat dr. Ernest Oberlander-Târnoveanu.

 

„Vreau să odihnesc acolo, în mijlocul frumuseţilor făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Şi cum acolo se găseşte inima mea, eu nu vreau să fiu în loc de jale, ci dimpotrivă, de pace şi de farmec, cum a fost şi când eram în viaţă.” – Regina Maria

 

 

Surse : http://e-istorie.ro/istoria-moderna/lumea-moderna/261-inima-reginei-maria

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial