Eugen Ciocan, maestrul maşinii timpului din Centrul Istoric

Printre clădirile în curs de recondiţionare, terasele de fiţe şi puţinele magazine cu specific ale Lipscaniului de azi, există un loc care poate defini cumva atemporalul. Un loc numit simplu, FotoCabinet, unde doritorilor li se poate imortaliza, pentru posteritate, imaginea din prezent, cu caracteristicile pitoreşti ale unei epoci apuse.

 

Există o febră a vieţii bucureşteanului, o grabă motivată de un scop, care îl îndeamnă să parcurgă aproape legat la ochi străzile oraşului. Este probabil ca doar Centrul Istoric, resuscitat de câţiva ani prin apariţia numeroaselor locante şi terase cu aer postmodern, să mai frâneze acest avânt în aparenţă de necontrolat. Şi dacă se întâmplă ca paşii să-l poarte pe ceea ce îndeobşte acceptăm a fi coloana vertebrală a Centrului Istoric, adică pe Lipscani, este posibil ca privirea să i se oprească pe o firmă aflată la intrarea în Pasajul Nicolae Şelari. O firmă cu aer de epocă, pe care scrie, simplu, FotoCabinet. Un loc unde, dacă intră, bucureşteanul este catapultat instantaneu într-o perioadă despre care ştia câte ceva, poate, doar din cărţile de istorie sau din fotografiile bunicilor.

 

Un loc unic în Europa
Aici, în locul unde ţi se pot face „fotografii după chipul şi asemănarea ta”, după ce treci printr-un hol cu pereţii tapetaţi cu astfel de poze şi urci o scară în spirală, eşti întâmpinat de „maître photographe de la Belle Epoque”. Asta, evident, după ce împingi uşa cu „clopoţel”, un accesoriu rar întâlnit în ziua de azi. Te afli deja într-o altă lume. Este unicul loc din Europa unde colorarea fotografiei se face manual. „Desigur, colorarea manuală este o primă formă de a obţine o imagine cât mai fidelă cu realitatea. Acest procedeu asigură un racord plauzibil şi strâns între tradiţia picturală şi cea fotografică. E normal pe undeva ca artistul fotograf să fie şi un pic plastician, şi un pic desenator, să-şi poată schiţa lumea în mintea lui, dacă nu chiar pe hârtie, fie şi cu o pensulă”, ne explică „maître photographe” Eugen Ciocan.

 

„Am crezut mereu că locul FotoCabinetului este în Centrul Istoric”
La FotoCabinet, înainte de a se trece la scopul în sine al vizitei, se poartă întotdeauna o discuţie preliminară, o tatonare necesară pentru intrarea în atmosferă şi pentru atenuarea „şocului” rupturii de realitatea cotidiană. „E un preambul firesc, pentru că trebuie să cunosc puţin acel om care-mi stă în faţă. Îi construiesc o imagine, de fapt asta fac, şi trebuie să aibă legătură cu ce are el în suflet”, ne lămureşte maestrul, după care schimbă un pic registrul către lumea de afară şi ce ar trebui să fie, pentru ea, FotoCabinetul. „Am crezut mereu că locul FotoCabinetului este în Centrul Istoric, gândindu-mă chiar că ar reprezenta o contribuţie pentru spiritul a ceea ce ar trebui să fie Centrul Istoric.”

 

„Locul ăsta ar trebui să ne scoată dintr-un prezent prea devorator”
În ciuda faptului că ar fi existat şi alte oportunităţi, totuşi ideea unui cabinet foto „ca pe vremuri” se încadrează în spiritul a ceea ce ar trebui să reprezinte, pentru oricine, Centrul Istoric. „Nu sunt prea multe exemple în Centrul Istoric de întreprinderi cu intenţii culturale. Sigur că există mai multe locante cu aer retro, dar e prea puţin. Centrul Istoric nu-şi poate împlini menirea fără dimensiunea culturală. Doar astfel ne-am putea refugia dintr-un prezent mult prea devorator. Să ne sustragem puţin în afara acestui timp profan, pentru a putea reflecta la cine suntem, la cine au fost părinţii şi bunicii noştri, la istoria acestui oraş, lucruri ce fundamentează orice loc şi orice fiinţă. Altfel, suntem doar şoferi, sau oameni în trafic, sau de carieră, sau amploaiaţi, sau derbedei, sau consumatori, sau doar oameni care vor să uite de ei”, continuă Eugen Ciocan.

 

„Nu am nimic împotriva tineretului”
Din interiorul „atemporal” al FotoCabinetului, din spatele drapajelor grele, maestrul Eugen Ciocan urmăreşte spectacolul Lipscanilor: „Luni este mai lejer. De marţi sau de miercuri, treaba se înteţeşte. Sunt mai multe registre, în funcţie de oră. De pildă, înainte de lăsarea serii se întâlnesc familiştii, sincer însetaţi să descopere ceva drăguţ pe Lipscani. Poate nici ei nu ştiu ce. Au privirile ridicate, cercetând clădirile delabrate, doar-doar ar zări ceva interesant. Noaptea, la două, la trei, e plin de tineret. Desigur, nu am nimic împotriva lor! Dar poate că nu este cea mai bună idee că vin să se alcoolizeze în Centrul Istoric şi apoi se exprimă cu spray-uri pe pereţi”.

 

„Singurul mod de a fi contra acestei lumi e să mă sustrag din ea”

Momentul desprinderii de marea dragoste, filmul, şi al opţiunii pentru fotografie este descris de Eugen Ciocan cu nostalgie, dar realist. „Fug de lume, mai exact de lumea aceasta în care lucrurile se mişcă fără semnificaţie şi nimic nu se mai fixează. Acest gen de cinetism monopolizează, practic, tot comerţul cu imagini. Publicitate, televiziune, cinema. Nu întâmplător pun cinematograful pe ultimul loc, pentru că el s-a ghemuit în siajul celorlalte două, devenind complicele traficului mondial cu senzaţii vizuale. Desigur, a nu neglija puţinele şi îndârjitele excepţii. Mie mi-e clar că această bubuire distructivă a organului vizual nu are cum să facă bine omului. Singurul mod de a mă proteja de acest delir este acela de a mă sustrage din această lume, încât să nu devin complice la chestia asta. Refugiul meu este imaginea statică pentru că are calitatea de a se apropia de icon.”

 

„Când am deschis FotoCabinetul, lumea a zis că suntem ţăcăniţi”

Cu ce anume atrage FotoCabinetul, cum seduce el clientul şi în ce fel îl determină să opteze pentru un gen de fotografie considerat pe nedrept perimat ne explică, de asemenea, „le maître photographe”. „Existenţa oricărui om stă agăţată în câteva momente sărbătoreşti. Eliade explica mai bine decât oricine… Dacă acele momente sărbătoreşti nu funcţionează ca morgă, seducţie, estetism, atunci se instalează depresia şi nonsensul. Mersul la fotograf era un asemenea mod de a trata existenţa. Iată, încă subzistă, atât timp cât oamenii îşi amintesc şi vin. Sigur, lucrurile se înfiripă mai greu. Când am deschis FotoCabinetul – anul ăsta facem 10 ani –, toată lumea zicea că suntem ţăcăniţi la cap. «Cine-o să vină la voi? Nimeni nu este interesat, toată lumea îşi face din mers poze cu telefoanele!» Uite că nu-i aşa! Deci nevoia de structurare ritualică a vieţii supravieţuieşte.”

 

„Aici nu intră oricine, ci cui îi este dat să intre”
Povestea merge mai departe cu explicaţia modului în care clienţii, îndeosebi cei anonimi, îşi stabilesc opţiunea de a călca pragul FotoCabinetului. „Cine şi de ce intră la noi? Sunt şi eu mereu surprins… De aceea nici nu-mi propun o politică de marketing. Aici nu intră oricine, ci cui îi este dat să intre, ca să zic aşa! Oamenii care vin să-şi facă o fotografie pentru a se preda posteritatii au o cu totul altă filosofie de a fi decât cei care consumă imagini. Vă las să o descoperiţi.”

 

„Nimic mai normal decât fundul gol!”
Cererile mai deocheate, aşa-zis excentrice, ale celor care îşi doresc şi instantanee mai altfel, sunt privite cu detaşare de „maître photographe”. „Nu prea mai înţeleg ce înseamnă în ziua de azi excentric. Am avut persoane care au intrat şi m-au întrebat cât se poate de natural: «Nuduri faceţi?». Nimic mai firesc! Şi vă asigur că nu era absolut niciun fel de «côté érotique». Eu am fost practicant de Vama Veche, peste 30 de ani, şi nu mi se pare nimic mai normal decât fundul gol. Nuditatea este condiţia primordială. Doar căzuţi fiind, sesizăm drept problematică goliciunea noastră.” Odată epuizat şi acest punct al discuţiei, se poate trece fără probleme la celelalte etape ale vizitei la fotograf: alegerea garderobei, a decorului şi, în final, imortalizarea propriu-zisă. Zâmbiţi, vă rog!

 

„Ceea ce fac aici, o fac cu toată credinţa. Nu întreţin o oportunitate de piaţă. Ci ţin un steguleţ diafan, pe care oricând mi-l poate smulge vântul din mână.(…) Centrul Istoric nu poate fi underground. Îl văd mai degrabă ca pe o colină, culmea unei piramide, un loc care înmănunchează esenţa oraşului.” – Eugen Ciocan

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial