Dacă distrugem lumea, măcar s-o facem cu haz. Ce porumbeii mei!

 

Sătui de convenţiile impuse de societate, doi porumbei, pe cât de malefici, pe atât de amuzanţi, s-au hotărât să distrugă lumea. Asta este povestea lui Fredo şi a lui Pid’Jin. În loc să simbolizeze pacea, cei doi porumbei albi au reuşit, în cei şase ani, să facă mişto de toată lumea, de toate religiile şi  cam detoate popoarele. Iar după ce au reuşit să adune 100.000 de fani în România, au trecut Oceanul şi au lovit SUA, unde au vrăjit 1.000.000 de americani pe care i-au terminat… de râs.

 

Eugen Erhan şi Tudor Muscalu sunt creatorii benzilor desenate Fredo & Pid’Jin. Cei doi se cunosc din şcoala generală şi spun că încă de pe atunci îşi doreau să se apuce de aşa ceva. Învăţând într-o şcoală de “piloşi”, cei doi îşi doreau să creeze benzi desenate în care să ironizeze şi să se revolte împotriva sistemului. Nu au reuşit în clasa a 7-a când au avut prima tentativă, ci de-abia acum şase ani şi jumătate. De atunci însă, succesul lor a crescut din ce în ce mai mult. “Ne-am cunoscut la 13 ani, adică prin 1993. Am învăţat la Şcoala nr. 5, cea din Piaţa Amzei. Era o şcoală segregată. Erau nişte clase în care erau ăia mai proşti şi altele unde erau aia mai buni. Noi eram în clasa de piloşi. Asta nu înseamnă că eram într-o clasă cu oameni răi. Era o perioadă cu mulţi copii de securişti, oameni cu relaţii”, îşi aduc aminte băieţii.

 

Banda desenată antisistem
Personajele care i-au făcut celebri pe Tudor şi Eugen sunt Fredo şi Pid’jin, doi porumbei care vor să distrugă lumea. Tema aleasă simbolizează, aşa cum mărturisesc ei, lupta contra sistemului, a conformismului şi a ideilor preconcepute. “După ani de zile de când  am început să lucrăm, ne-am întrebat «Da despre ce e vorba în pidjin asta?» şi ne-am dat seama că  răspunsul era simplu: banda noastră desenată punea la îndoială multe dintre ideile care ţi se dau de-a gata în societate: trebuie să te însori, să te angajezi… asta e bine, asta e rău… relaţiile băiat-fată… toate sunt «într-un fel». Nu vrem neapărat să  împuşcăm aceste noţiuni, ci doar să le punem la îndoială un pic prin intermediul acestor benzi desenate. (…) Orice poate fi pus la îndoială. (…) Şcoala generală ne-a stimulat un pic să realizam banda asta desenată, a fost o reacţie faţă de sistem”, ne-au spus cei doi.

 

 Umor echidistant: toate religiile, luate în colimator
Multe dintre episoadele de pe pidjin.net abordează de multe ori subiecte religioase care într-o ţară destul de tradiţionalistă ca România pot fi considerate “delicate”. De şase ani şi ceva încoace, de când fac aceste benzi, băieţii l-au comparat pe Iisus cu Hitler, au insinuat că Papa ar avea relaţii “nepotrivite” cu băieţei şi l-au făcut “criminal” pe Moise. Considerate îndrăzneţe de mulţi, băieţii spun că nu au avut niciodată probleme, nu au supărat pe nimeni, iar umorul din spatele acestora a triumfat: “Ne-am temut foarte tare că o să deranjăm, dar am reuşit să îi ofensăm în egală măsură şi pe creştini, şi pe evrei… şi pe nemţi… aşa că mă gândesc că, într-un fel, se poate vedea că noi nu suntem împotriva unei anumite categorii, ci suntem, pur şi simplu, echidistanţi. În general, oamenii se şi prind dacă o poantă este făcută ca să ataci sau, pur şi simplu, era o poantă bună şi trebuia zisă. Sunt multe poante cu ciobani şi cu oi, însă lumea nu o ia personal”.

 

 

 

Următorul pas:  transformarea pidjin.net într-o afacere
Dacă la început a fost un hobby, băieţii se gândesc de câteva luni încoace să facă un business din Fredo & Pid’Jin. Eugen a renunţat la jobul lui de zi cu zi de designer de brand şi îşi dedică timpul site-ului. Împreună cu Tudor, au făcut câteva modele de tricouri cu cei doi porumbei în diverse ipostaze, care pot fi găsite on-line şi în Librăria Cărtureşti. Odată cu rentabilizarea brandului “pid’jin” pot însă apărea şi pericole. Unele agenţii vor încerca să le inpună o anumită conduită, iar băieţii ar putea rămâne fără “independenţa” de odinioară. Chiar dacă nu se gândesc la asta şi mizează deocamdată doar pe tricouri, Eugen şi Tudor recunosc faptul că sunt ocoliţi de anumite branduri din cauza episoadelor “supărătoare”. “De vreo două luni, ne-am gândit să facem pid’jin.net profitabil. Până acum l-am ţinut exclusiv ca pe un hobby. Facem asta de şase ani, din 2005. Din toamna asta am demarat dimensiunea comercială a acestui proiect. Nu e cea mai bună idee să faci o ciorbă de pui când e prea mic puiul. Asta a fost şi viziunea noastră. Să avem joburi separate şi, având siguranţa asta financiară, puteam să facem bandă desenată când şi cum voiam noi. Nu putea nimeni să ne dicteze cum să le facem, de-aia au şi existat episoade cu Iisus, Hitler, ş.a.m.d. (…) Acum, în momentul ăsta, există reţele de advertising care ne-au spus: «Îmi pare rău. Nu putem să vă acceptăm pentru că aveţi acest gen de episoade».  Din acest motiv, deocamdată facem tricouri cu personajele şi avem două pieţe: în America şi România”, povesteşte Eugen.

 

,,Dacă ne-am duce la o editură şi le-am spune că vrem să facem o carte de comics, ne-am duce cu inima îndoită pentru că ei te întreabă: «Dar credeţi că am vinde suficient de mult cât să acoperim costurile de tipar şi toată lumea să mănânce fericită pentru un timp îndelungat?»”

 

Urmăriţi de un milion de americani
Pidjin.net reuşeşte să atragă anual peste un milion de vizitatori unici din America ce intră să vadă ce au mai făcut cei doi porumbei. Chiar dacă publicul cel mai numeros vine de peste Ocean, Eugen şi Tudor recunosc faptul că în România sunt adevăraţii fani.  “Avem cititori mult mai mulţi în America, însă în România sunt mult mai entuziaşti. E o adevărată comunitate. În America, “accidental”, un milion de oameni ştiu de pidjin, dar nu sunt un milion de fani. În România sunt 100.000 în total pe anul asta. Pe zi avem între zeci de mii sau sute de mii. Am avut o zi cu 500.000 de unici, urmată de o zi cu 5.000 de unici. Teoretic, la cât de rar publicăm, o dată pe săptămână, e normal. E ca şi când ai avea un post TV care emite cinci minute pe zi”, spun cei doi.

 

,,Fredo & Pid’Jin este ceva care dă peste tine pe net, nu îl cauţi, l-ai găsit, nu te aşteptai…e un produs care are  şansa la dinamica atenţiei din ziua de azi.”

 

Reţeta succesului este să te facă să râzi

Eugen şi Tudor sunt de părere că o bandă desenată reuşită este aceea care la prima citire reuşeşte să îţi stârnească râsul. Cei doi spun că nu prea obişnuiesc să ceară feedbackul prietenilor decât atunci când, după 20 de ore de muncă, nu mai pot fi deloc obiectivi. “Dacă nu simţim că te face să râzi, nu îi dăm drumul. Dacă unul dintre noi are o idee, încearcă să i-o vândă celuilalt şi, dacă îi place, ne apucăm de treabă. Din momentul ăla, e destul de multă muncă. Unele se scriu singure, din prima, iar altele sunt nişte idei la care lucrăm şi construim o grămadă”, declară cei doi.

 

Asemănaţi cu Pinky & The Brain
Mulţi dintre cei care urmăresc benzile desenate cu cei doi porumbei au găsit asemănări foarte mari între aceştia şi alte două personaje celebre de desene animate, şoriceii Pinky &  The Brain. I-am întrebat pe Eugen şi Tudor dacă aceştia au fost o sursă de inspiraţie pentru ei, însă am aflat uimiţi că băieţii nu s-au uitat niciodată la desenele animate cu cei doi. “Noi nu ne-am uitat până acum la desenele astea, am văzut doar câteva fragmente. Este o mică şi aparentă suprapunere, dar ei (Pinky & The Brain) voiau să cucerească lumea, să o conducă. Noi vrem să o distrugem. Să aducem sfârşitul. (…) La noi,  la Asterix şi Obelix, la Stan şi Bran, există un duo comic. Un personaj mai mare şi unul mai mic. Două temperamente diferite. E o formulă veche de când lumea. Mie mi se pare că poţi să găseşti oriunde acest stereotip”, spune Tudor.

 

 

 

Benzile desenate prezentate fac parte din colecţia pidjin.net. Temele prezentate constituie un pamflet şi ar trebui tratate ca atare.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial