,,Cafegiul” Florescu: „Comunismul a început cu golani şi curve”

Bucureşti, anii ’50: un oraş aflat încă sub talpa marelui prieten de la Răsărit, URSS, o urbe înghiţită de umbra unei perioade care avea să fie numită „deceniul negru”. O lume care încerca să-şi revină după război, o lume supusă presiunii unei schimbări forţate, o lume care se străduia să se adapteze, prin orice mijloace, meandrelor comunismului. O lume în care şi-a petrecut copilăria cel care azi este cunoscut drept „cafegiul” Florescu.

 

 

La cochetul magazin din strada Cristian Radu nr. 6  „Delicatese Florescu” se simte încă de afară aroma cafelei de bună calitate. Reporterul este întâmpinat prin cordialul „Poftiţi, vă rog!” de responsabilul cu „fabricarea” miresmelor cărora niciun băutor de cafea nu le poate rezista. Gheorghe Florescu, un maestru al cafelei rafinate, dar şi un rafinat cunoscător într-ale vieţii şi ale comerţului, este deopotrivă şi un bun povestitor. Discuţia purtată, cum altfel, cu o ceaşcă de cafea alături începe cu firescul dat nu de o întâlnire programată, ci de o plăcută şi pur întâmplătoare revedere. „Dacă trăieşti într-un oraş unde sunt mai multe cafenele, unde se poate bea o cafea bună, atunci eşti un om fericit”, îşi scoate încă din start „cafegiul” Florescu „artileria grea” a aforisticii personale.

 

 

„Controlorii ne obligau să sărim din tramvai”
La o aruncătură de băţ de centrul Bucureştilor a început povestea unui om obligat să cunoască încă de copil greutăţile vieţii. „Am locuit pe strada Trinităţii, în cartierul Dudeşti, pe lângă Biserica Sfânta Toiţă, cam pe unde este Spitalul Caritas. Nu era mult până în centru. Copiii care se urcau în tramvaie erau lăsaţi în pace, deşi erau unii controlori foarte duri şi ne obligau uneori chiar să sărim din tramvai. Am păţit-o şi eu de vreo două ori, am fost forţat să sar şi m-am rostogolit pe caldarâm. De mic am rămas un pic copil al străzii, după ce tata a fost arestat în 1952. A fost dus la Canal nevinovat. A fost judecat după trei ani şi achitat”, îşi aduce aminte Gheorghe Florescu.

 

 

„Nu m-a tentat niciodată hoţia!”
Amintirile încep să iasă, încet, încet la suprafaţă, din negura unor vremuri pline de neajunsuri, de frustrări şi sărăcie. „Eram un băiat sărman, nu aveam resurse materiale. Eram patru copii. Mama s-a angajat femeie de serviciu la Liceul «Matei Basarab». Salariul era derizoriu, de vreo 300 de lei. Nu mai vorbim de carne şi astea, pentru că nu se putea. Toate erau inaccesibile pentru bugetul nostru. În condiţiile astea, mi-am dat seama că sărăcia poate fi învinsă prin muncă. Nu m-a tentat hoţia. Nu m-a tentat să-mi îmbunătăţesc viaţa prin furt, să mă duc să ciugulesc o pară, un măr sau altceva. Sau să sparg vreo casă, să fur de la oameni. Nu!”, povesteşte gazda noastră.

 

 

„Dudeşti şi Văcăreşti erau cartiere locuite în majoritate de evrei”
Lumea Dudeştiului din acele vremuri era şi lumea comercianţilor care încă puteau să-şi facă meseria ca particulari. „Dudeşti şi Văcăreşti erau cartiere locuite în mare majoritate de evrei. Eu am avut noroc că am fost ajutat de un evreu, Moscovitz, cunoscut de-al tatălui meu, un om deosebit de cumsecade. Mi-a spus într-o zi: «Nu vrei să dai şi tu cu un pic de apă prin faţa magazinului, că-ţi dau nişte bomboane?». Când am auzit că-mi dă bomboane, am fost de acord. Aveam opt ani pe atunci. Mai târziu am luat mătura şi de la «munca» iniţială de stropit cu apă am început să şi mătur. Pe urmă mai stăteam pe acolo, ca să văd cum se face vânzarea. M-a fascinat acest lucru. Pot să spun că primul meu maistru a fost acest Moscovitz”, a spus în continuare Gheorghe Florescu.

 

 

„Pe vremuri, sărăcimea împuşca francul ca şi în ziua de azi”
În pofida greutăţilor, viaţa în cartierul Dudeşti mergea mai departe. „Era în cartier pe vremea aceea restaurantul «Înfrăţirea», care înainte de război se numise «Lucifer». Ţin minte că seara era muzică frumoasă, aveau formaţie, iar mâncarea era pe măsură. Oamenii mergeau acolo ca să se distreze. Sigur, nu toţi îşi permiteau. Erau unii care câştigau, de pildă, mai mulţi bani. Pentru clasa medie a comunismului existau aceste localuri. Ce făcea sărăcimea? Împuşca francul, ca şi acum, de altfel. Eu mi-am dat seama că trebuie să am bani ca să ies din cloaca asta, din nămolul ăsta, din mocirla asta. Ca să am bani, singura şansă era să fac ceva lucrativ, ca să pot fi plătit. Şi aşa am ajuns băiat de prăvălie. Asta până mi-am făcut propriile afaceri”, se destăinuieşte cunoscutul „cafegiu”.

 

 

„La 10 ani eram regele bulevardului”
Evadarea din cartier s-a produs odată ce mirajul „centrului”, cu toate tentaţiile sale, l-a atras şi pe copilul Gheorghe Florescu. „Am avut o perioadă în care am fost «bulevardist», adică eram expert în vânzări de bilete. Pe atunci, piaţa era invadată de filme sovietice, dar din când în când mai aduceau şi câte un film mai bun. Când apărea câte un film american, era jale. Nu mai conta că era vechi, că era nou. Biletele le procuram în două moduri: unul, stăteam la coadă de la început, iar al doilea, am corupt casierele. Le aduceam cafea şi fructe, iar ele îmi dădeau bilete cu locurile pe care le doream. Biletele le vindeam la suprapreţ. Era o mică afacere pentru că eram un copil înfometat, sărman. Vindeam la toate cinematografele din centru unde rulau filme bune. În foarte scurt timp, chiar pe la 10 ani, ajunsesem regele bulevardului”, mărturiseşte Gheorghe Florescu.

 

 

„«Zori de zi» era un restaurant mortal”
O afacere foarte bună a fost şi aceea cu bilete la circ. „Am fost şi «circar», în sensul că eram expert în vânzarea biletelor la circ. Circul Krately era pe locul unde acum se află Teatrul Naţional. Spectacolele se ţineau într-un cort mare şi erau bine făcute. Nici Intercontinentalul nu era pe atunci. În dreapta Teatrului Naţional era un restaurant care se numea «Zori de zi». Era un restaurant mortal, extraordinar, foarte frecventat. Pe actualul bulevard Elisabeta, fost 6 Martie, treceau tramvaiele 13 şi 14. Aveau staţie chiar acolo, unde este acum intrarea la metrou, în pasaj. Mai era, unde este Teatrul de Operetă, restaurantul-zahana «Mercur». Oamenii mergeau la «Zori de zi» şi înainte, şi după spectacolele de la Krately. Am câştigat foarte mulţi bani din vânzarea biletelor la circ în acea vreme”, îşi aminteşte domnul Florescu.

 

 

„Nu am fost prins niciodată de miliţie”
Cu toate că s-a ocupat cu vânzarea la suprapreţ a biletelor, «cafegiul» Florescu a avut grijă să nu intre în colimatorul „băieţilor cu ochi albaştri”. „Niciodată nu am avut vreun conflict cu organele de miliţie. Care era procedeul meu? Eu vindeam biletele, dar nu eram depozitarul lor. Aveam un complice. Asupra mea aveam doar două bilete. Dacă mă întreba miliţia, le spuneam că erau biletele mele. Nici banii nu erau la mine, pentru că, dacă m-ar fi scotocit prin buzunare şi ar fi găsit vreo sumă mai mare, m-ar fi luat la întrebări. Lucram împreună cu fratele meu cel mare. El era departe, la un anumit punct al bulevardului, stătea bine mersi acolo. El era custodele banilor şi al biletelor”, istoriseşte celebra gazdă.

 

 

„La Crucea de Piatră, fetele prestau servicii pentru armata sovietică”
Un element de culoare al cartierului Dudeşti de odinioară a fost celebrul bordel Crucea de Piatră. „Odinioară, Crucea de Piatră era plin. În capătul străzii, colţ cu Dudeşti, era o cruce de piatră, iar strada se numea chiar aşa, Crucea de Piatră. Acolo fuseseră cândva stabilimente, iar multe dintre fete locuiau în cartier. Rămăseseră şi prestau servicii pentru armata sovietică, pentru partidul comunist şi acoliţii lor. Gratuit uneori, iar alteori primeau pentru serviciile lor unele avantaje. Unele deveniseră activiste de partid, altele au fost incluse în Ssecuritate. Aşa s-a început comunismul, cu golani şi curve. Securitatea a avut la bază curvăsăria şi golănia. Deci nu existau oameni de mare pregătire. Erau foarte primitivi, vorbeau urât, şmecheri dintr-ăştia, golani”, a mai dezvăluit, în încheiere, Gheorghe Florescu.

 

 

„Înainte, lumea făcea consumaţie la restaurant pentru că totul era ieftin. Se mânca bine şi pe urmă oamenii mai şi beau. Acum lumea bea mult şi nu mănâncă deloc.”  – Gheorghe Florescu

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial