Bucureştiul, o rană deschisă după 4 martie 1977

În urma dezastrului care a lovit Bucureştiul în seara de 4 martie 1977, harta imobiliară a Capitalei a fost parţial refăcută. Unele clădiri au dispărut pentru totdeauna, iar altele au fost refăcute. „Centrul Vechi” vă prezintă povestea unora dintre blocurile care au dat cândva culoare şi farmec Bucureştilor, dar care s-au transformat, din cauza seismului, în adevărate capcane ale morţii.

 

Blocul Wilson
Blocul Wilson, care a preluat numele străzii unde a fost ridicat (azi Dem I. Dobrescu), a fost construit în anii ’30 ai secolului trecut. Redenumit un timp „Pensiunea Bulevard”, a fost afectat serios în 1977 din cauza faptului că la ultimul etaj, în timpul războiului, a fost montată o placă de beton pe care era aşezată o piesă de artilerie antiaeriană. În timpul cutremurului, placa s-a dislocat şi a antrenat în cădere faţada, provocând numeroase victime.

 

 

Camil Roguski: „La blocurile făcute după `77 nu sunt probleme”
„Eu am trăit două cutremure mari: cel din noiembrie 1940 şi cel din martie 1977. La primul am fost la blocul Carlton, unde am lucrat la degajare cu colegii mei de la Arhitectură. După cutremurul din 4 martie 1977 am avut obligaţia de a controla fundaţiile blocurilor de pe marile bulevarde. Iarna, ca să degajăm zăpada, noi am folosit foarte mult sarea, care ulterior a venit pe lângă bloc, s-a infiltrat în beton şi a intrat în fundaţii. Intrând în fundaţii, a macerat fierul. Pe Magheru, de exemplu, la două blocuri am constatat că fundaţiile sunt afectate în proporţie de 20%. Oricum, la clădirile construite după 1977 nu sunt probleme, dar depinde şi de intensitatea unui posibil viitor cutremur.”

Blocul Dunărea
A fost construit în perioada interbelică, în anii ’30. La mezanin a funcţionat mult timp un bar foarte popular, cu atmosferă plăcută şi intimă. O mare parte a imobilului s-a prăbuşit la cutremurul din 1977, mulţi oameni găsindu-şi sfârşitul acoperiţi de moloz. Pe acel loc s-a construit un bloc tipic ceauşist, care nu mai păstrează nimic din farmecul vechiului imobil.

 

 Prof. dr. Niculae Iordache: „În seara aia trebuia să fiu în blocul lui Toma Caragiu”
„În `77 eram student în anul II la Medicină. Pe 4 martie, destinul a ţinut cu mine. Exact în aceea seară îmi propusesem să-i fac o vizită unui fost coleg de liceu care locuia chiar în blocul lui Toma Caragiu. M-am răzgândit în ultima clipă şi am decis să las pe altădată. Nici colegul meu nu a fost acasă în seara aceea, însă fratele său, o nepoţică a lui – bebeluş – şi câinele familiei s-au prăpădit la cutremur. Eram acasă în seara aceea şi mă uitam la televizor la un film bulgăresc. La un moment dat, mă gândeam că trec tiruri pe stradă, însă părinţii mei au realizat că este cutremur şi am ieşit în curte. Cerul era roşiatic şi se auzea un vuiet înspăimântător. Începând de a doua zi, am cărat moloz vreme de două săptămâni. Se prăbuşise amfiteatrul facultăţii, din Sahia. Şi structura de rezistenţă a clădirii facultăţii a avut de suferit. O vreme, nici nu s-au făcut cursuri. 4 martie `77 a fost un dezastru şi a generat tragedii în multe familii, dar solidaritatea umană a fost  remarcabilă”, ne-a povestit prof. dr. Niculae Iordache, şeful Clinicii de Chirurgie a Spitalului „Sf. Ioan” din Bucureşti.

 

Blocul Continental
Era situat în apropierea Palatului Şuţu (Muzeul de Istorie a Bucureştilor). De numele lui se leagă dispariţia, în seara zilei de 4 martie 1977, a doi dintre cei mai mari artişti pe care i-a avut România: Toma Caragiu şi Alexandru Bocăneţ. În timpul cutremurului, cei doi au fost surprinşi de dărâmături când încercau să fugă pe scări. Dacă ar fi rămas în apartamentul de la etajul 2 unde locuia, Toma Caragiu ar fi scăpat cu viaţă, deoarece blocul s-a distrus doar până la etajul 3.

 

 

Andrei Ursu: Disidentul Ursu, omorât în beciurile Securităţii pentru că ştia ”secretele cutremurului”?
Un paradox dramatic s-a consumat în Centrul Vechi al Capitalei, în plină ”epocă de aur” a… comunismului. Securitatea l-a torturat şi ucis în bătaie, în 1985, în beciurile din Calea Rahovei (la doi paşi de Casa Poporului), pe disidentul Gheorghe Ursu. Motivul/motivele? Printre altele, şi… cutremurul din `77.  Mai precis, însemnările (într-un Jurnal al inginerului-poet Gheorghe Ursu) despre cutremur, precum şi cele două scrisori expediate la Europa Liberă despre urmările/demolările ce au distrus Centrul Vechi. Andrei Ursu, fiul disidentului ucis în 1985, ne-a vizitat recent la redacţie şi ne-a povestit (vezi/ascultă ringincentrulvechi.ro) cum a contribuit tatăl său la căderea comunismului inclusiv prin cele două scrisori trimise la Europa Liberă. Scrisori care au produs în rândurile Securităţii şi nomenclaturii comuniste un… adevărat cutremur.

Blocul Belvedere
Blocul se afla la intersecţia străzilor Brezoianu cu Domniţa Anastasia. Avea la parter un restaurant care devenise celebru în Bucureşti, numit „La doi colonei”. Prăbuşit în totalitate la cutremurul din 1977, „blocul din Brezoianu”, cum i se mai spunea, a provocat una dintre cele mai înfiorătoare tragedii, majoritatea oamenilor găsindu-şi sfârşitul arşi de vii din cauza incendiului care a urmat prăbuşirii.

 

Monica Tatoiu: „La Timişoara, unde mă aflam, nu s-a simţit aşa rău cutremurul”
„În ’77 eram la Timişoara. Mi-aduc aminte că eram la cinematograf şi nu s-a simţit atât de tare ca în Capitală. Doar s-a mişcat ecranul. A doua zi am plecat în Parâng, unde era o şcoală de schiori şi aveau steagul negru de doliu. Televiziunile nu erau ca acum şi informaţia nu circula atât de repede, astfel că abia atunci am realizat că în Bucureşti fusese nenorocire. Soţul meu, Victor, mi-a povestit ulterior că se afla în Capitală atunci. El are un simţ de anticipaţie bine dezvoltat şi cu două secunde înainte să înceapă cutremurul şi să cadă o lustră peste el s-a ferit.”

 

Blocul Nestor
Blocul Nestor a rămas celebru datorită cofetăriei cu acelaşi nume care funcţiona la parter. Prăbuşit parţial la cutremurul din 4 martie 1977, după îndepărtarea resturilor din imobil rămase în picioare a fost construit pe acel loc Hotelul Bucureşti.

 

 

 Ion Lucian: „Pe bulevardul Magheru erau scene de spitalul de nebuni”
„Locuiam atunci la etajul patru al unui bloc din Piaţa Lahovary. În seara de 4 martie 1977 stăteam la masă cu familia şi, la un moment dat, am auzit un zgomot puternic, ca un fel de bubuit înfundat. A fost un muget, ca o cireadă de bivoli care se apropie. În momentul acela a început televizorul să scoată scântei din spate. Am vrut să-l opresc, ca să nu facă scurtcircuit, dar nu am putut să ajung la el şi nu ştiam de ce nu pot să înaintez. În sfârşit, cu chiu, cu vai, am ajuns la fereastră şi am văzut lumea adunată în jurul statuii lui Lahovary. Toţi arătau cu disperare înspre blocul nostru. M-am gândit, în clipa aceea, că a făcut explozie centrala termică şi mi-am scos familia afară. Când am ajuns în stradă am văzut un spectacol de coşmar. Un praf imens de jur-împrejur, lumea urla, maşini care demarau în trombă. Şocul mare a fost după aceea, când am plecat cu socrul meu să vedem ce se întâmplă. Pe bulevard era un coşmar, lumea înnebunită alerga pe străzi, maşinile abia se strecurau, era deci un spectacol de apocalipsă. Nici nu mi-am închipuit că se poate întâmpla aşa ceva, pentru că acolo prăpădul era mare de tot. Erau scene într-adevăr de spitalul de nebuni. Pe bulevard lumea alerga, erau oamenii cu nervii la pământ, ţipete, plânsete. A fost efectiv un coşmar! Am aflat, după aceea, că băiatul lui Horia Şerbănescu era împreună cu doi doi colegi în Cofetăria Casata. Au ieşit afară la primele clătinături, băiatul lui Horia a luat-o în dreapta, ceilalţi prieteni ai lui au luat-o în stânga. Peste ăia a căzut blocul şi au murit, băiatul lui Horia a scăpat fără o zgârietură… Iar deasupra, din blocul care s-a prăbuşit la Grădiniţa, stătea în pragul unei uşi de la etajul patru, cu copilul în braţe, colega mea de la Teatrul de Comedie, Melania Cârje. Ea s-a aşezat în pragul acelei uşi, pare-mi-se la baie, iar blocul s-a retezat până la ea şi aşa a scăpat.

 

 

Blocul Scala
Blocul fusese ridicat în perioada interbelică şi s-a prăbuşit complet la cutremurul din 1977. Multe dintre imobilele construite în acea perioadă respectau normele de rezistenţă pentru seisme de până în 7 grade pe scara Richter, blocul Scala fiind o victimă a acestei subdimensionări. De acest loc se leagă dispariţia scriitorului Alexandru Ivasiuc, care în acea seară fatidică a fost lovit de molozul provenit de la blocul Scala.

 

 

Surse poze:  www.muzeuldefotografie.ro

Material realizat de Gelu Diaconu, Cristina Andrei, Daniela Arnăutu & Christian Levant

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial