Bucureştiul, ca o galerie de artă contemporană

Din 2005, Bucureştiul găzduieşte regulat un eveniment care ne aduce în centrul lumii artei contemporane. Bienala Internaţională de Artă Contemporană (BB5) este un proiect coordonat de Răzvan Ion şi Eugen Rădescu, directori ai evenimentului şi coeditori ai revistei de artă şi cultură “Pavilion”.

Până pe 22 iulie, mai pot fi vizitate cele şapte spaţii în care sunt expuse lucrările acestei ediţii.

Spre deosebire de majoritatea evenimentelor româneşti din lumea artei, BB5 îşi asumă explicit intenţia unui dialog cu actualitatea politică şi socială. „În ultimii ani, prezentul imediat a fost numit din ce în ce mai des precar, fapt ce a determinat apariţia mai multor publicaţii, conferinţe şi expoziţii care analizează raportul dintre diversele forme şi interpretări ale precarităţii în raport cu practica artistică actuală”, notează, în acest sens, Anne Barlow, curatorul celei de-a cincea ediţii a manifestării.

 

Născută în Scoţia, Barlow este director executiv al organizaţiei Art in General, din New York. ,,Tactici pentru aici şi acum” este tema acestei ediţii, care pune în valoare ,,creaţia unor artişti al căror portofoliu nu constă neapărat în situaţii evidente, ci mai degrabă în strategii investigative, indirecte sau informale, care posedă propria formă de putere”. În afara spaţiului de la Pavilionul UniCredit, traseul bienalei include în acest an Casa Presei Libere, Institutul de Cercetări Politice, Alert Studio şi Centrul Cultural ,,Make a Point” (din incinta fostei fabrici de textile Postăvăria Română), dar şi o proiecţie la Cinema Union (sâmbăta şi duminica, înaintea ultimului spectacol al zilei) şi la restaurantul Nana. Cei care vor pune mâna pe harta BB5 şi îi vor urma traseul vor avea ocazia să descopere nu numai lucrările expuse, ci şi spaţiile urbane care revin astfel în conştiinţa bucureştenilor drept teritorii vii.

 

Capitala, ca experienţă de viaţă

Evenimentul s-a dezvoltat de la o ediţie la alta. “Dacă la Bienala 2, în 2006, am avut cinci jurnalişti străini, acum au fost 400 de acreditări, inclusiv 10 curatori de la MoMa şi din Japonia. Bucureştiul devine relevant, cei care vin la Bienală găsesc Capitala stranie şi interesantă. Un rol important îl au straturile arhitectonice care supravieţuiesc. De fapt, Bucureştiul este un oraş pe care să-l trăieşti, nu să-l vizitezi. Are o forţă subterană pe care nu o vizează programele turistice”, povesteşte Răzvan Ion. Pentru unii vizitatori, senzaţia acestei ediţii a Bienalei a fost Casa Presei. Spaţiile puse la dispoziţia Bienalei în cel mai nordic punct al traseului artistic din acest an au inclus un fost amfiteatru dedicat cândva prelucrării politice a muncitorilor tipografi, dar şi o hală uriaşă în care se văd urmele rămase de la maşinile pe care se tipărea ziarul „Scînteia”.

 

Artiştii vremurilor

“Artistul nu poate să fie decât un activist politic”, spune directorul BB5, “el nu poate să fie dezlipit de context”. Iar arta pe care o putem vizita în aceste zile la Bucureşti răspunde temei propuse de curator: „Tactici pentru aici şi acum”: „Ea are un impact special în Bucureşti din perspectiva istoriei politice, a infrastructurii şi a condiţiilor şi sistemelor de susţinere a practicii artistice, elemente care sunt şi ele într-un proces evolutiv. Existau câţiva autori care au stabilit că informalul este asociat cu societăţile care au trăit experienţa represiunii sau au trecut printr-o tranziţie politică”, arată Anne Barlow. “Este adevărat că Bienala nu este doar un act artistic, ci este şi un act social”, continuă Răzvan Ion. “Nu cred că exprimă neapărat o poziţie. Mai degrabă oferă instrumente de comunicare socială şi politică. Lucrările din spaţiile Bienalei te fac să îţi pui întrebări şi să te gândeşti mai mult. Tipul acesta de artă deschide discuţii, tacticile pe care le invocă trebuie să fie pentru aici şi acum”, încheie acesta.

 

Un traseu al conştiinţei

Fostele spaţii industriale din Casa Presei împart lucrările în două secţiuni. Pe de-o parte, în subsolul din aripa care s-a identificat cândva cu Editura Humanitas sunt imaginile surprinse de David Maljkovic cu foşti lucrători de la uzinele Renault vorbind despre planurile lor de viaţă. În camera alăturată, Marina Naprushkina impresionează cu Biroul Antipropagandei, o colecţie de materiale video dedicate, cu precădere, propagandei politice în Belarus. Pe de altă parte, în aceeaşi aripă a clădirii, însă la intrarea blocată de câte ori se tipăresc aici buletine de vot, sunt plasate imaginile cu aer vintage surprinse în călătoriile unei familii în jurul lumii între anii `60-`80.

Imaginile care se suprapun şi îşi negociază în permanenţă marginile şi încadrările accentuează senzaţia atenuării experienţelor culturale odată cu trecerea timpului atât peste cei care le-au trăit, cât şi pentru reprezentările vizuale ale acestor călătorii, tot mai şterse, tot mai neclare. Spectaculoasă este şi hala ascunsă de copacii ornamentali aliniaţi de Abbas Akhavan în „Grădina fără titlu” ca delimitări vii ale spaţiului. În capătul sălii impregnate de aerul specific spaţiilor fostei hale industriale, două fotolii şi o măsuţă oferă ocazia interacţiunii cu proiectul „Failed States” al artistei Jill Magid, un laborator „pentru publicare” al cărui obiect este nu atât producerea de tipărituri, cât producerea unui public pentru ficţiunea artistică.

 

Epicentrul Bienalei

Locul în care pot fi consultate materiale legate de Bienală chiar şi în afara perioadei de desfăşurare a evenimentului este Centrul pentru Artă Contemporană şi Cultură Pavilion. Aici, lucrări semnate de Iman Issa şi Ahmet Ogut dezvoltă spaţii expresive în jurul obiectelor regăsite în diferite momente ale existenţei artistului, de la spaţii şi lucruri obişnuite din viaţa de zi cu zi la pietre pregătite pentru o expoziţie şi regăsite după ce au fost furate şi aruncate pe străzile din apropierea galeriilor. Tot aici, Rus Van Velde şi Alexandre Singh pornesc de la evenimente sau interviuri pentru a reda dimensiunea vizuală a unor experienţe şi motive culturale contemporane.

 

Politica drept spaţiu cotidian

Foarte diferite între ele sunt şi spaţiile ocupate de artă la Institutul de Cercetări Politice, Alert Studio sau la Centrul Cultural ,,Make a Point” (din incinta fostei fabrici de textile Postăvăria Română). În cel din urmă caz este vorba despre un spaţiu recâştigat de artă în curtea unei întreprinderi, împărţit acum între rescrieri ale simbolurilor urbane sau istorice cu instrumente artistice de azi semnate de Wael Shawky, Mounira al Solh şi Bassam Ramlawi şi intervenţiile spectaculoase în spaţiul Capitalei făcute de Klas Erikson, imaginea Intercontinentalului învăluit în fum înroşit promiţând să rămână multă vreme în memoria bucureştenilor.

Subsolul şi etajul Institutului de Cercetări Politice se dovedesc şi în acest an alegeri fericite pentru posterele în care Janice Kerbel surprinde capacitatea discursului publicitar clasic de a oferi realitate unor poveşti şi personaje fictive, dar şi pentru descompunerea grafică a diferitelor forme de furt sub semnătura lui Ciprian Homorodean într-un manual ironic pentru vremuri de criză.

În cu totul altă cheie se dezvăluie cele două instalaţii din subsolul Institutului. Adevărata Casă a Poporului, gândită de Marina Albu, valorifică detaliile memoriei afective din timpul comunismului (lămpi cu gaz pe fondul întreruperii curentului, fondul sonor al radioului, obiecte comerciale religioase) intrând într-un dialog impresionant cu lucrarea Anahitei Razmi, care a transpus pe acoperişurile caselor de azi din Teheran o compoziţie coregrafică newyorkeză din anii ‘70, celebrând vocile protestatarilor care au folosit aceste acoperişuri pentru a da glas nemulţumirii lor de după alegerile din Iran din 2009.

 

 BB5, reputaţie internaţională ignorată în România

Publicaţii internaţionale ca „Forbes” ori „Artforum” menţionează întreprinderea artistică ajunsă deja la ediţia a cincea printre cele mai puternice manifestări din Europa de azi. Notabil este faptul că oficialităţile româneşti au trecut cu vederea evenimentul. „Am cerut Ministerului Culturii 137.000 de euro cu o documentaţie realizată la virgulă. Ni s-a spus iniţial că este OK, dar în final am fost anunţaţi că vom primi 4.700. Am refuzat această ofertă a ministerului”, povesteşte Răzvan Ion, unul dintre cei doi directori ai Bienalei. Din cei 124.100 de euro, la cât se ridică bugetul din acest an al Bienalei, 20.000 au fost cash, spune Răzvan Ion, amintind faptul că evenimentul bucureştean concurează cu manifestări care au bugete de patru milioane de euro (Berlin sau Istanbul).

 

19 artişti contemporani din toată lumea au fost selecţionaţi să prezinte lucrări la Bienala Internaţională de Artă Contemporană 2012.

  „Bucureştiul e un oraş pe care să-l trăieşti, nu să-l vizitezi.” Răzvan Ion, codirector al Bienalei Internaţionale pentru Artă Contemporană 5

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial