Anticariat UNU, o poartă către cartea preferată

Cu pasiune, cu generozitate şi atenţie faţă de cartea veche, faţă de obiectele vechi şi, nu în ultimul rând, faţă de clienţi, trei oameni cu profesiuni diferite, care nu aveau nicio legătură cu meseria de anticar, au deschis un magazin devenit în scurt timp foarte îndrăgit: Anticariat UNU.

O formulă simplă, un îndemn discret pentru oameni de a deschide o uşă străveche parcă şi de a intra într-un paradis al tomurilor vechi, un loc plin de linişte, de nostalgii şi care musteşte de erudiţie. Acest loc se află pe strada Academiei nr. 4-6, o zonă cu multe ecouri din istoria Bucureştilor, un adevărat portal către o lume plină de mister şi necunoscut, dar care ţi se oferă cu familiaritate şi discreţie.

Se poate spune că locaţia aleasă de cei trei buchinişti asociaţi, Bogdan Vasile, Ionuţ Olteanu şi Marin Văduva, pentru a-şi deschide un anticariat, şi anume strada Academiei nr. 4-6, nu este deloc întâmplătoare. Răsfoind filele istoriei activităţii anticarilor autohtoni, aflăm că aceştia s-au pripăşit, fiecare cum a putut, în apropiere de centrul oraşului, clientela numeroasă fiind principalul motiv. Pornind de la celebrul Leon Alcalay, care „şi-a făcut două dulapuri pe care le-a umplut cu cărţi şi le-a aşezat pe locul viran de la întretăierea Podului Mogoşoaiei cu bulevardul Elisabeta” (unde azi este Grand Hotel du Boulevard) şi terminând, într-un fel, cu „Casa Anticarilor”, care se afla undeva în apropiere de fostul pod Mihai Vodă, buchiniştii au fost întotdeauna o prezenţă cotidiană în viaţa bucureşteană antebelică.

O meserie „sărită” din nomenclator

Iniţiativa particulară  a anticarilor a reînceput, după o lungă perioadă, în 1990, când o mulţime pestriţă de vânzători de ocazie s-a strâns pe treptele Universităţii. Mulţi dintre aceştia au dispărut din „afaceri”, „supravieţuitori” fiind aceia care au perseverat în cunoaşterea acestei meserii „sărite” din nomenclator. „Am început la Universitate în urmă cu mai bine de 10 ani. Noi, cei trei care suntem la cârma acestui anticariat, Bogdan Vasile, Ionuţ Olteanu şi cu mine, funcţionam separat şi, la un moment dat în evoluţia noastră, fiind şi foarte buni prieteni, nu doar colegi acolo la Universitate, pe trepte, am pus la cale ideea de a ne uni forţele ca să funcţionăm într-un cadru mai adecvat şi civilizat în primul rând, deoarece acolo era destul de dificil”, îşi începe povestea buchinistul Marin Văduva.

„Ne-am mutat aici pentru că este aproape de Universitate”

Acelaşi motiv eminamente comercial i-a determinat pe cei trei să-şi deschidă anticariatul în strada Academiei nr. 4-6. „Anticariatul de aici a început să funcţioneze în urmă cu doi ani şi ceva. Primul nostru magazin a fost în strada Doamnei, este şi acum anticariat acolo, dar nu ne mai aparţine. Ne-am mutat aici datorită spaţiului mai mare şi pentru că este foarte aproape de Universitate, de centru, unde cu adevărat sunt oameni interesaţi, profesori, elevi, studenţi etc. Pe vremuri, într-o anumită perioadă, a fost o mică legătorie de carte aici – ceea ce pentru noi a fost superinteresant şi superfrumos. În perioada modernă, să spun aşa, aici a fost «celebrul» magazin de electronice – era un adevărat pelerinaj al electroniştilor pe aici. Noi când dăm detalii şi relaţii despre adresă am constatat că este cel mai bun reper în stabilirea adresei, să le menţionăm clienţilor că aici erau fostele magazine de electronice Dioda”, a continuat dl Văduva.

De la „Boabe de grâu” la „Bilete de papagal”

Pe lângă colecţia bogată şi diversificată de carte pusă zilnic la dispoziţia cumpărătorilor, există şi una de ziare şi reviste vechi a căror frumuseţe aproape atemporală este cu siguranţă pe placul iubitorilor de frumos. „Sunt reviste, ziare, toate din perioada interbelică sau mai vechi, cu diverse tematici şi subiecte, de artă, de literatură, de fotografie, reviste străine tot din perioada respectivă, cam cu aceleaşi subiecte. Mai sunt şi cele de tip magazin, cu diverse articole şi subiecte. Titlurile sunt diverse, de la celebra revistă «Boabe de grâu» – una dintre cele mai frumoase şi bogate din punct de vedere al conţinutului – până la revista «Fotografia» sau «Războiul popoarelor» – o revistă care ilustrează perioada Primului Război Mondial. Mai sunt reviste franţuzeşti de artă şi tehnică grafică, de publicitate, plus celebrele publicaţii scoase de Tudor Arghezi, «Bilete de papagal» şi altele”, povesteşte anticarul.

„Preţurile nu sunt pe măsura calităţii produsului”

Un lucru cât se poate de important în relaţia vânzător-cumpărător este preţul produsului, care trebuie să reflecte mai mulţi factori când vine vorba de „obiecte” cu vechime. „Preţurile nu sunt foarte mari, dimpotrivă, aş zice că nu sunt pe măsura calităţii, valorii conţinutului sau calităţii grafice de prezentare. Sunt absolut superbe şi depăşesc cu mult ceea ce se face în momentul de faţă. Preţurile sunt începând de la 10 lei, 15 lei, de exemplu, pentru «Boabe de grâu» şi ajung şi la 30, 35, poate chiar 50 de lei, numere speciale din «Realitatea ilustrată» – una dintre cele mai frumoase reviste din perioada interbelică. Numere speciale, despre familia regală a României, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ajung la 50 de lei. În ele au fost publicate articole ale unor mari personalităţi din viaţa artistică, literară etc.”, a continuat Marin Văduva.

„Sportul”, „Urzica” şi „Cinema”, publicaţii… de succes

Printre revistele şi ziarele care au stat în galantarele anticariatului din str. Academiei nr. 4-6 s-au aflat şi publicaţii din perioada comunistă. „Au succes cele gen «Sportul», revistele «Urzica», «Cinema», câteva reviste de turism, revistele Oficiului Naţional de Turism etc. În schimb, ziarele de tip «Scînteia» nu mai au căutare. Un ziar «Scînteia» nu depăşea, de exemplu, 5 lei, dar nu a avut succes nu din cauza preţului. Cei interesaţi de subiecte din perioada aceea bănuiesc că şi le căutau pe la diverse arhive. Atunci am eliminat publicaţiile de acest gen, cu excepţia revistelor de care am pomenit, «Cinema», reviste de sport, care au o mare trecere”, ne-a relatat Marin Văduva.

Un volum din secolul XVI, doar 1.500 de lei

Anticariat UNU este un loc unde, în mod logic, un spaţiu generos este rezervat comercializării cărţilor. Sunt volume din toate categoriile, preţioase prin vechime, prin valoarea artistică ori literară. „Sunt cărţi diverse, din mai multe categorii, dar principala categorie este cea a cărţilor de istorie, unde sunt volume pe care le deţinem sau le-am deţinut chiar din secolul XVI, deci de la 1540 – cred că a fost cea mai veche carte pe care am întâlnit-o, într-o stare perfectă de conservare, mult mai bună decât multe din perioada mai apropiată. Preţurile sunt în funcţie de titlu, de autor, de importanţa cărţii, de starea ei. Sunt cărţi, spre surprinderea multora, de secol XVI, care nu costă pe măsura vechimii lor: 1.570 de lei pentru o carte de teologie în limba germană nu este exagerat”, spune anticarul.

Un volum de Dimitrie Cantemir, evaluat la 4.000 de euro

Plecând de la cărţile de beletristică, adică cele care au preţuri destul de comune, de cele mai multe ori mai mici decât în librării, se ajunge la cărţile de o valoare care poate depăşi câteva mii de euro. „Este genul acela de cărţi, dogmatică, teologie, multe dintre ele sunt destul de ieftine, de ordinul a câteva sute de euro, 200-300-400 de euro. În cazul cărţilor vechi, dacă acestea conţin subiecte de interes internaţional, imperiul otoman, spre exemplu, care este unul dintre subiectele cele mai agreate în momentul de faţă şi a fost dintotdeauna – şi se întâmplă ca volumul respectiv să fie cu gravuri, preţul este pe măsură, însemnând câteva mii de euro, cel puţin, pentru un volum, asta însemnând 2, 3, 4, 5, 6 mii de euro. Îl amintesc, de pildă, pe Dimitrie Cantemir, cu celebra lucrare despre imperiul otoman. Ediţiile engleză, germană şi franceză sunt evaluate diferit, tocmai din cauza faptului că ediţia în germană are gravuri, este ilustrată cu portretele sultanilor, şi preţul este undeva la 4.000 de euro pentru un volum”. ne-a explicat Marin Văduva.

 Carafe, cutii pentru bijuterii, sfeşnice şi… un tun de fontă

Din imaginea de ansamblu a anticariatului nu puteau lipsi tablourile, icoanele sau, nota bene, diferitele obiecte personale de mare valoare asupra cărora s-a aşternut patina timpului. „Din pictura românească căutăm să expunem pictori consacraţi, cunoscuţi şi necunoscuţi de colecţionari.

 

Sunt nume destul de celebre, precum Adam Bălţatu, Lucian Grigorescu, Basarab, Pacea, Câlţia etc. Mai avem diverse obiecte decorative pentru pasionaţi, carafe, pahare, cutiuţe pentru bijuterii, sfeşnice. Sunt din diverse perioade, iar ca materiale sunt din alpaca argintată, argint, altele cu combinaţii argint cu email, lucrate foarte frumos, manual, cu porţelan. Avem, de exemplu, o frapieră din alamă argintată din perioada 1920 aproximativ, la un preţ 500 de lei. Avem un tun în miniatură, de fontă, nu este foarte vechi şi preţul este destul de mic, 150 de lei. Sfeşnicele sunt de bronz, nu au o vechime foarte mare, sunt din perioada anilor 40 şi sunt la 250-300 de lei”, şi-a continuat explicaţiile Marin Văduva.

Anticariat UNU, vizitat de primarul sectorului 3

„Din păcate, niciodată, autorităţile – deşi erau veşnic probleme între cei care vindeau cărţi la Universitate şi autorităţi, în speţă Primăria Sectorului 3 – nu ne-au dat în trecut prea mare atenţie. Niciodată nu a avut loc o discuţie cu privire la posibilitatea organizării unui cadru special pentru buchinişti, o străduţă, un spaţiu, unde să vândă în mod legal, propice pentru clienţi. De curând dl primar Robert Negoiţă a fost la noi în anticariat. Dumnealui este de altă factură şi apreciem că are altă părere faţă de cei dinainte. E o veste bună pentru noi. Cei care au fost înaintea dânsului nu aveau prea multă înţelegere, se purtau diferit. Dl Robert Negoiţă a fost foarte încântat câ există un anticariat aşa cum trebuie să fie un anticariat. Ne-a spus să o ţinem tot aşa”, a încheiat Marin Văduva.

„Avem candelabre sau seturi complete de tacâmuri de argint care au aparţinut unor familii de vază. Unele sunt de argint, altele argintate, iar ca perioadă sunt din 1900.”   – Marin Văduva

„Sunt şi cazuri când oameni aflaţi în nevoie vin la noi şi îşi vând din lucruri, dar sunt şi oameni care nu mai au interes pentru anumite categorii de obiecte, de cărţi.”  – Marin Văduva

„Cei care cumpără sunt de toate categoriile, dar în primul rând sunt, într-adevăr, iubitorii de frumos.” – Marin Văduva

„Am devenit ce suntem acum prin acumulare de experienţă şi prin studiu.” – Marin Văduva

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial