Prof. dr. Monica Pop: ”Lipscani şi Covaci sunt străzile mele de suflet”

 

Este clujeancă, însă în adolescenţă s-a mutat la Bucureşti şi s-a îndrăgostit de acest oraş. Parcul IOR  a fost martorul plimbărilor ei de liceeană, zona Cotroceni a devenit dragă medicinistei de mai târziu, iar acum, prof. dr. Monica Pop, managerul Spitalului de Oftalmologie, a redescoperit frumuseţea Centrului Vechi.

 

 

Ce amintiri dragi vă leagă de Bucureştiul studenţiei?
Sunt ardeleancă, iar vechiul este punct de referinţă în viaţa ardelenilor. Suntem sentimentali şi iubim lucrurile ce au adunat în ele amintiri şi ce ascund în spatele lor poveşti. Lipscani şi Covaci sunt străzile mele de suflet. Când eram adolescentă şi în studenţie îmi făceam cumpărăturile în această zonă. Şi când nu aveam bani, tot băteam consignaţiile, măcar să mă uit, ca la muzeu.

 

Acum mai treceţi pe acolo?
Nu mă dezic nici acum de aceste locuri. Când am de făcut un cadou, tot acolo mă duc să aleg ceva frumos. De exemplu, la o onomastică am dăruit cuiva un telefon vechi şi, sincer, i-am făcut o mare bucurie. Am prieteni printre comercianţii de acolo care mă sună să mă anunţe când primesc ceva ce cred ei că m-ar interesa. La fel de mult mă fascina, pe vremea studenţiei mele, şi hoinăreala prin magazinele Bucureşti şi Victoria. Scările tocite şi lifturile vechi îi dădeau părcă un aer de casă memorială magazinului Bucureşti. Ştiam fiecare raion la ce etaj este. Şi cu ochii închişi nimeream. Dacă ar permite structura de rezistenţă, m-aş bucura să fie făcut ceva pentru consolidarea acestui magazin.

 

Punct de atracţie: ”plăcintăria mediciniştilor”
Pe atunci nu existau cluburi. Unde vă distraţi?
Eu am făcut liceul la ”Liviu Rebreanu”, actualul ”Dante Aligheri”, aşa că toată adolescenţa am bătut Parcul IOR pentru că era foarte aproape. Şi acum merg deseori să mă plimb acolo şi îmi face mare plăcere. Mai târziu, plăcintăria din spatele Facultăţii de Medicină ”Carol Davila” era locul nostru preferat, al mediciniştilor. Cursurile ne ţineau ocupaţi toată ziua pentru că erau pauze de o oră-două între ele, aşa că mergeam des la o merdenea şi un pahar de lapte bătut acolo, în Cotroceni, la doi paşi de facultate. Când aveam chef de o plimbare, mergeam, aproape invariabil, în Grădina Botanică sau în părculeţele din jurul facultăţii, la un film la fostul cinematograf Cotroceni sau la un spectacol la Teatrul de Comedie.

 

 

,,Stagiul la «Brâncovenesc» era să mă facă… avocat”

Aveţi vreun regret major legat de vremea studenţiei?
Da. Stagiul la „Brâncovenesc” era să mă facă… avocat. Eram la Ortopedie şi nu prea mi-a plăcut această specialitate, aşa că, recunosc, chiuleam des şi plecam la… tribunal. Ştiam toate completele de judecată şi urmăream cu interes cursul proceselor grele. Le ştiam termenele, ascultam cu nesaţ pledoariile avocaţilor şi îmi făceam în minte propriile mele scenarii. Mă gândeam cum aş fi plecat eu oare în locul avocatului respectiv. Regret că nu am făcut şi Facultatea de Drept. Mi-ar fi plăcut enorm. Cine ştie? Niciodată nu este prea târziu. În plus, sunt manager de spital, iar în munca de administraţie este de mare ajutor să cunoşti bine legislaţia. Am toată admiraţia pentru colegii mei medici care au şi studii de Drept.

 

Doi regi au investit în el, Ceauşescu l-a demolat
Spitalul „Brâncovenesc” a fost ridicat între anii 1836-1837 de Safta Brâncoveanu şi era al doilea, ca vechime, după Colţea, care fusese construit în 1704. De la început a funcţionat în regim privat, de pe urma veniturilor de la moşiile donate de Safta Brâncoveanu. După exproprierea moşiilor, în 1921, au început dificultăţile materiale  ale spitalului. Regele Carol al II-lea a acordat venituri importante aşezământului, intervenind însă în organizare. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial a funcţionat ca spital militar cu 500 de paturi. Mihai I i-a restabilit autonomia, însă doar pentru scurt timp, pentru că în 1946, sub guvernul Groza, spitalul a trecut în proprietatea statului. Din păcate, totul a fost spulberat pe 29 martie 1984 când, pentru înfăptuirea planului funest de creare a unui centru civic pe măsura grandomaniei  lui Nicolae Ceauşescu, clădirile încărcate de istorie au fost demolate.

 

,,Centrul Vechi este o bijuterie”
,,Sper să fie valorificată la maximum zona pentru că are potenţial. Centrul Vechi este o bijuterie. De ani de zile nu mai trecusem pe acolo, şi când am redescoperit zona am avut o adevărată revelaţie. Avem localuri ca în Occident şi totul este foarte frumos amenajat”, ne-a mărturisit Monica Pop.

 

,,Ceaiurile, acasă la colegi, reprezentau distracţia maximă. Erau petreceri decente, fără alcool mult, dar cu muzică bună şi dans până dimineaţa.” -Prof. dr. Monica Pop


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , ,

1 Comentariu

  1. Broscatan Daniel Gheorghe says:

    Buna ziua.Am ramas profund impresionat de povestea dumneavoastra de viata,redifuzata azi noapte de catre un post tv,m-ati lasat cu lacrimi in ochi.Sunteti o mare DOAMNA.

Lasa un comentariu


GetSocial