Monica Tatoiu: ,,Centrul Istoric s-a umplut de oameni care vin aici pentru că este trendy”

 

În timpul studenţiei obişnuia să iasă cu prietenii şi colegii la Caru’ cu bere şi să îşi cumpere haine unicat de la Fondul de Arte Plastice. Monica Tatoiu merge şi azi cu plăcere în Centrul Istoric, dar recunoaşte că, spre deosebire de atmosfera boemă de atunci, acum există oameni de calitate îndoielnică, care vin aici doar pentru că e “cool”.

 

 

Cu ce povestire aţi începe o conversaţie legată de Centrul Vechi?
Cu povestea Centrului Vechi în anii tinereţii mele. Eu am fost studentă la Matematică şi aveam ore la care nu mă duceam. Nu tot ce se învăţa pe vremea aia era folositor. Dacă ştiai cum să te descurci să treci examenul fără să te duci la cursuri, era foarte bine. Şi atunci ce făceam? Ieşeam de la facultate, ne opream în primul rând la Eminescu, să vedem ce cărţi au mai apărut. O luam spre Biblioteca Naţională…pe vremea aia, la Coada Calului (n.r. – statuia lui Mihai Viteazul) era Romarta. Vedeam când vin parfumurile, când vin pantofii. Era 250 de lei un parfum bun, şi apoi o luam spre Lipscani. Coboram pe stradă, mergeam întâi la Clujana, acum nu mai e. Erau nişte pantofi extraordinari şi la nişte preţuri imbatabile.

 

Obişnuiaţi să vă cumpăraţi haine de acolo?
Da, mergeam la Hanul cu Tei, unde sus era mobilă veche şi jos erau ca acum, Artele Plastice. Erau hainele unicat superbe de la Fondul Plastic. Acum te duci şi dai 500 de lei pe o rochie de seară şi riscul este foarte mare să te întâlneşti cu ea îmbrăcată de încă două cucoane la acelaşi eveniment. Imediat după ’90, chiar lângă Banca Naţională era o Galerie Comercială unde aduceau blănuri şi articole de pielărie. Mergeam înspre CEC, la magazinul Victoria. Dacă aveai răbdare, găseai lucruri de foarte bună calitate, destul de ieftine. Pe urmă era Casa de Modă Venus, unde erau lucruri extraordinare şi ţin minte că traversam de la Venus şi mergeam printr-un tunel ce leagă Calea Victoriei de BNR (Pasajul Macca-Villacrosse). Şi acum este cu magazine d-astea mici, unde se bea cafea turcească la ibric şi se fumează narghilea. Eu îmi cumpăr şi acum materiale de pe Lipscani. E şi un magazin de pălării. Acelaşi domn care face pălării acum făcea şi pe vremea lui Ceauşescu.

 

Erau şi bişniţarii cu blugi pe atunci…
Da. Erau o grămadă de bişniţari mână în mână cu poliţia. Vindeau şi ceasuri… Dar era frumos, domne. Nu era atâta promiscuitate, nu era atâta mizerie. Exista „o lege” a bişniţarilor, ştiau până unde să meargă. Atunci era miliţia lui Ceauşescu, acum sunt găştile de cartier şi  grupările mafiote din sectorul 3. Au început să acţioneze şi aici, în Centrul Istoric.

 

Capşa a murit în perioada interbelică
Cum vi se pare că era Centrul Istoric de atunci faţă de cel de acum?
Era o atmosferă boemă. Asta era diferenţa. Ţin minte că mergeam la Caru’ cu Bere şi jucam bridge. Mergeam într-un separeu, beam bere Radeberger  şi mâncam crenvurşti.

 

La Capşa nu obişnuiaţi să mergeţi?
Nu prea. După părerea mea, Capşa a murit în perioada interbelică. La Capşa mergeam să cumpăr “langues de chat”, aveau şi casă de comenzi. Mai mergeam la Teatru Mic, tot în zona veche. Erau nişte producţii de foarte bună calitate, era un fel de teatru mai eclectic, aşa. Pe Strada Franceză mi-aduc aminte că era Academia de Teatru… Studiourile Casandra, unde, când erau spectacole de absolvire, era foarte ieftin şi mergeam la ele. Era o lume boemă, dar care avea şi substanţă. Acum, lumea boemă din Centrul Vechi reduce acest lucru la cum te îmbraci şi la body language. Dar atunci discutam, apăreau cărţi. Veneam cu ele de la ,,Mihai Eminescu”, ne aşezam la masă şi în faţa unei sticle de bere şi combăteam despre socialismul european, despre cum o să arate lumea în anul 2000, care ni se părea foarte departe, dar era o atmosferă de emulaţie intelectuală.

 

Centrul Istoric, plin de piţipoance
Cum vi se pare efervescenţa de astăzi a Centrului Vechi?
E la modă. Ce-mi spunea prietena mea care are un magazin acolo. “Dacă până acum cinci-şase ani, când erau lucrările, veneau oameni care căutau lucruri frumoase, să asculte muzică, să cumpere o carte, acum, piţipoancele de Dorobanţi s-au mutat aici pentru că e cool”. Ar trebui să le întrebaţi, dacă tot aveţi ziarul ăsta, dacă ştiu obiectivele de acolo. Ce înseamnă Centrul Vechi, ce înseamnă clădirile alea? Să vedem ce ştiu piţipoancele alea de se plimbă pe nişte tocuri ameţitoare însoţite de nişte bărbaţi cu nişte figuri d-astea de evazionişti de profesie. Mi-a zis prietena mea că nu mai vin oamenii ăia care veneau acum trei-patru ani de zile. S-a umplut de cei care vin pentru că este trendy. Mâncarea este foarte scumpă, dar nu peste tot este foarte bună. De ce? Pentru că se dau nişte şpăgi imense ca să obţii un spaţiu.

 

Locul preferat – Maccheroni

Unde vă place să mergeţi în Centrul Istoric de acum?
La Maccheroni îmi place foarte mult. Au mâncare foarte bună şi o supă de roşii senzaţională pe care n-am găsit-o niciunde. Mi-a mai plăcut şi restaurantul acela franţuzesc, nu mai ştiu cum se cheamă, dar s-a închis. Pe Strada Franceză, la colţ.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial