Margareta Pâslaru: „Şi în anii ’60, băieţii aveau pantaloni strâmţi şi freza «creastă»”

Celebra cântăreaţă şi-a reamintit parfumul anilor ’60, când în Centrul Vechi ţinutele tinerilor erau la fel de excentrice… fetele purtau fuste „umbrelă”, iar băieţii îmbrăcau pantaloni strâmţi şi îşi pieptănau părul în „creastă”, o modă revenită puternic în ultimii doi ani.

 

Alintată încă din primii ani de carieră Pâslăriţa, Margareta Pâslaru, acum o superbă bunicuţă căreia nu-i dai 68 de ani, nu a uitat cum, pe vremea când avea 20 de ani, vânzătoarele binevoitoare de pe Lipscani îi păstrau sub tejghea mărfuri foarte căutate pe atunci şi nici cum chipul ei „zâmbea” de pe căni de cafea alături de imprimeurile cu vedetele acelor ani,  Elvis, The Beatles şi Modugno.

 

„În Centrul Vechi găseam materiale «telegenice»”
În tinereţea dumneavoastră obişnuiaţi să mergeţi prin Centrul Vechi?
Desigur, strada Lipscani şi ramificaţiile ei pitoreşti erau ticsite de târgoveţi grăbiţi, cu sacoşe mari din paie, care făceau drum lung pentru a găsi una şi alta cu care să se laude apoi acasă. Numeroase magazine asortate cu textile de tot felul, în care uneori găseam materiale „telegenice”, dădeau bine pe ecranul alb-negru… Vânzătoare prietenoase îmi păstrau nasturi mai deosebiţi sau fermoare fine, inexistente în alte locuri.

 

Care erau manierele în acele vremuri? Bărbaţii îşi scoteau pălăriile în faţa doamnelor? Ce gesturi erau considerate necuviincioase?
Străduţele acelea aveau parfumul lor, în 1960, vânzoleala pestriţă era departe de ceea ce am numi „maniere”. Vânzători ambulanţi te ademeneau cu vată de zahăr, alţii cu bibelouri din scoici, iar chipul unor vedete precum Elvis, The Beatles, Modugno apăreau zâmbitoare pe cravate gata înnodate, cu elastic la spate. Chiar şi copia unei fotografii cu… Margareta Pâslaru zâmbea de pe căni de cafea…

 

 

Malagambismul, moda lansată de un baterist
Cum era viaţa oraşului în acele vremuri, cum se îmbrăcau oamenii? Ce băuturi se consumau atunci?
Librăriile erau pline precum sălile de teatru, fetele purtau fuste croite umbrelă, pe jupon, băieţii aveau pantaloni strâmţi şi părul pieptănat „creastă”. Mă acompania originalul Sergiu Malagamba, iar tinerii îi imitau excentricitatea vestimentară, ceea ce a stârnit moda „malagambismului”. Solourile lui la tobe erau spectaculoase, uluiau spectatorii.

 

Aţi simţit vreodată că în Centrul Vechi există ceva deosebit faţă de restul oraşului?
Am apreciat mereu în Centrul Vechi comerţul înfloritor cu preţuri pentru orice buzunar.

 

Amintiri din Centrul Vechi

Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveţi din Centrul Vechi?
Au fost şi sunt numeroase; la Carul cu Bere, în urmă cu trei ani, i-am invitat la cină pe fiica mea şi pe soţul ei pentru a admira şi arhitectura deosebită.

 

Ce proiecte pregătiţi pentru admiratorii dumneavoastră?
Marţi seară am fost invitată la Radio România, vineri  la „Jurnal Cultural” (TVR Cultural), pe 17 mai – la emisiunea „La Mustaţă” – voi cânta piesa celebrului Zavaidoc „Dragostea e ca şi-o râie”, pe 22 mai voi fi la „Confesiuni” (TVR 2)  şi lucrez la volumul al doilea al cărţii „Eu şi Timpul”.

 

O carte dedicată… Timpului
În volumul „Eu şi Timpul. Viaţă, vocaţie, viziune”, Margareta Pâslaru reuşeşte să surprindă cinematografic şi să redea cu sensibilitate momente reprezentative din viaţa şi cariera sa, împletite inseparabil prin intensitatea trăirilor, prin colegii deosebiţi, dar mai ales prin dedicarea ce a caracterizat-o întotdeauna. Cititorii vor fi bucuroşi să descopere în cartea autobiografică 100 de ilustraţii din arhiva personală, multe dintre ele prezentate publicului în premieră. Titlul volumului a fost ales, după cum declară chiar Margareta Pâslaru, ca urmare a obsesiei sale pentru ireversibilul Timp, ce a urmărit-o încă de la vârsta de nouă ani, când a conştientizat că „nu va mai serba niciodată nouă ani la 9 iulie”.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial