ISTVAN PENTEK, somelier: „Cel mai prost obicei este tăria înainte de masă”

 Secretarul general al Organizaţiei Somelierilor din România vorbeşte despre şpriţ, obiceiuri nesănătoase care au legătură cu consumul de alcool, beţii şi mahmureală într-un interviu care dezbracă de secrete meseria de somelier.

Vorbiţi-mi despre meseria de somelier.

La noi se consideră că somelierul se ocupă doar de vinuri. Somelierul se ocupă de apă, de cafea, de ceai, de ţigările din foi, de vin, de distilate, digestive. E foarte mare paleta de care ar trebui să se ocupe un somelier. Că nu ni se dă ocazia să ne ocupăm e altă poveste. Dar, oricum, e un domeniu care se află foarte la început la noi în ţară.

Există vinuri româneşti corecte şi accesibile?

Da. De la 15 lei în sus avem vinuri corecte, făcute corect, dar vinuri fără a avea pretenţii că sunt extraordinare. Sunt vinuri corecte, prietenoase, tinere, care se pretează la consumul de zi de zi.

Vinul casei poate fi îndoit cu apă

Care este riscul în restaurantele româneşti să ceri vinul casei?

Din păcate, vinul casei e adus în carafă sau pahar. Încă există restaurante unde se mai umblă şi cu robinetul de apă, lucru incontrolabil. Nu avem niciun control asupra la ce ne-a pus în pahar sau carafă. Poate să fie îndoit cu apă, poate să fie bun. Din fericire, au început să apară din ce în ce mai multe restaurante care folosesc acele bagging box. Astfel, e mai greu să facă şmecherii pentru că din acel bagging box se poate scoate, dar nu se poate pune la loc. A mai scăzut astfel fenomenul.

 Ce vin merge la fast-food?

La fast-food merg vinurile foarte tinere. Luaţi un alb de 2012, peste o lună jumate se poate lua şi un roşu de 2012. E nevoie de vinuri tinere, aromate, care să aibă o aciditate ridicată, ca să dizolve acea grozăvie de ulei şi de grăsime.

Care sunt obiceiurile noastre proaste?

Cel mai des întâlnit este consumul de tărie înainte de masă, ca să ni se facă foame. E un lucru total diferit, de fapt, simţim o senzaţie de durere care e însoţită de o mică hemoragie internă. În afară de acest lucru, considerăm că trebuie să mâncăm ceva pentru că simţim că ne arde la stomac. Alcoolul consumat înainte de masă inhibă toţi fermenţii gastrici şi creează o peliculă pe pereţii stomacului care închide toţi porii. La noi, începem cu acea tărie, după care mâncăm. Avem obiceiul de a mânca destul de gras, iar abia după două ore digerăm. Francezii, înainte de masă, consumă un pahar de vin spumant, care generează fermenţii gastrici, pune stomacul în mişcare şi ei când se apucă de mâncat, se apucă şi de digerat deja.

Astfel încât ei, când termină masa, foarte rar o să vedeţi să se termine cu văicăreli, cu dureri de ficat sau de splină. La noi, spumantul e considerat băutură pentru evenimente majore şi mai mult decât să o bem ne place să o pocnim. La fel, un gest total greşit. Într-un restaurant nu e voie să se audă cum se deschide o sticlă de spumant sau de şampanie. Dacă vă gândiţi doar la cel aspect de el şi ea, amândoi tineri, la început de drum, el o scoate pe ea la restaurant, dar nu are prea mulţi bani. Se duc la restaurant şi la masa alăturată sunteţi dvs. care vă cumpăraţi o sticlă de spumant. Vine ospătarul şi o deschide cu acel pocnet care ne place la ureche. În schimb, cel care stă la masa alăturată şi abia şi-a permis să o scoată pe domnişoara în oraş o să devină frustrat pentru că domnişoara va avea aşteptările să audă şi la masa lor acel sunet.

Trebuie în restaurant să păstrăm o indiferenţă între mese. Altă greşeală:  noi, dacă la masă consumăm vin, cu ce am început masa, cu aia terminăm. Foarte rar vedem două vinuri diferite. Dacă am început cu un vin alb, cu ăla mergem toată masa. Fiecare fel are vinul care i se potriveşte. Vinul nu a fost inventat ca băutură ca să ne îmbătăm şi să cădem sub masă. Dacă ăsta e ţelul, mai bine ne apucăm de votcă. Vinul e un produs cu care se poate sta, povesti, discuta. E un produs de socializare.

Şpriţul strică vinul?

Eu recomand tuturor să consume şpriţul separat, adică vinul într-un pahar şi apa într-altul, dar e gustul omului. Dacă el preferă să le amestece şi să nu mai savureze la potenţial maxim aromele vinului, e alegerea lui. Există o cultură a şpriţului, fiecare are idee cum e şpriţul ideal. La un moment dat, am auzit de la cineva, era consumator de şpriţ, şi după degustare s-a apucat de şpriţ. Mi-a zis că noi facem o greşeală: la şpriţ turnăm apa peste vin. El turna mai întâi apa şi apoi vinul şi a zis că aşa îmbunătăţeşte apa şi nu strică vinul. Este alegerea consumatorului ce face cu banii lui. Dacă e mulţumit de intensitatea aromatică a vinului amestecat cu apă, e alegerea lui, dar eu, oricum, îi recomand mai întâi să guste fără apă. Nu recomand, sub nicio formă,  amestecurile de vin roşu cu sucuri. Şpriţurile se fac cu un vin alb tânăr, sec sau demisec.

 

 Cum evităm mahmureala

 Somelierii se îmbată?

Din când în când, da, suntem şi noi oameni.

 Există un truc pentru mahmureală?

În timp ce consumaţi alcool, consumaţi şi foarte multă apă pentru că, din câte ştiu eu, mahmureală înseamnă durere de cap. Aceasta, de cele mai multe ori, e cauzată de deshidratarea creierului. Alcoolul are această proprietate de a deshidrata corpul, iar primul organ este creierul, unde se rup nişte sinapse care provoacă dureri. Când bem vin, la o sticlă e recomandat să consumăn şi un litru de apă şi a doua zi nu o să mai fie nicio durere de cap.

 „Acea afirmaţie că şpriţul îmbată mai greu ca vinul e total eronată pentru că cantitatea de alcool digerată e identică.”

 „La noi, spumantul e considerat băutură pentru evenimente majore şi mai mult decât să o bem ne place să o pocnim.”

 „În timp ce consumaţi alcool, consumaţi şi foarte multă apă pentru că, din câte ştiu eu, mahmureală înseamnă durere de cap.”

 „Mi-a zis că noi facem o greşeală: la şpriţ turnăm apa peste vin. El turna mai întâi apa şi apoi vinul şi a zis că aşa îmbunătăţeşte apa şi nu strică vinul.”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial