Ion Crăciunescu: „Mă feresc de Centrul Vechi din cauza paparazzilor”

Recent demis de la şefia Comisiei Centrale a Arbitrilor, fostul mare arbitru Ion Crăciunescu îşi umple timpul liber făcând, printre altele, lungi plimbări cu bicicleta prin Bucureşti sau îngrijindu-şi grădina pe care şi-a amenajat-o, cu multe eforturi, lângă blocul unde locuieşte.

Între două comentarii despre arbitrajele din Liga I făcute pe posturile de televiziune de specialitate, Ion Crăciunescu îşi face timp să admire schimbările din Centrul Vechi, deşi sugerează că celebritatea îl împiedică să meargă pe acolo de câte ori şi-ar dori.

Domnule Crăciunescu, vă place să mergeţi prin Centrul Vechi, să serviţi o cafea sau un ceai la vreo terasă, sau să vă plimbaţi, pur şi simplu?

Ultima dată am fost la o nuntă în Centrul Vechi şi am apărut într-un ziar că am fost la agăţat. De aceea mă feresc de barurile din Centrul Vechi, din cauza paparazzilor. Eu locuiesc pe Theodor Speranţia – este zona de pe Decebal, unde s-au deschis foarte multe baruri, sunt cel puţin vreo 10 – şi vă rog să mă credeţi că n-am fost în doi ani de opt ori pe acolo. Cel mai bine mă simt la Vâlcea. Este un oraş liniştit şi nu aleargă nimeni după mine.

Dar în drumurile pe care le faceţi cu bicicleta prin Bucureşti nu vă abateţi şi prin Centrul Vechi?

Am fost cu bicicleta în urmă cu vreo două săptămâni pe lângă Centrul Vechi. Am trecut şi pe acolo, dar a trebuit să mă dau jos de pe bicicletă deoarece erau nişte mese care ocupau strada. Am coborât ca să văd cum mai este, cum se mai prezintă. Îmi place foarte mult, este foarte frumos în Centrul Vechi.

„Bicicleta nu a costat 10.000 de euro, ci vreo 7.000-8.000”

Ce s-a mai întâmplat cu faimoasa dvs. bicicletă, că la un moment dat vi-o furaseră?

Am două biciclete de fapt, iar cea de care spuneţi e din titan, de culoare maro. Nu a costat 10.000 de euro cum se spune, ci vreo 7.000-8.000! Într-o zi, prin ianuarie, m-am dus la un magazin de articole sportive să-mi comand un costum de schi. Mai târziu, în aprilie, m-a sunat băiatul de acolo. I-am zis: „Să nu spui că m-ai sunat în aprilie să-mi dai costumul de schi!” „Nu, domnu’ Crăciunescu, au venit doi copii la mine să-mi vândă o bicicletă. Am recunoscut-o că era a dvs.!”

Dar cum de a recunoscut-o?

E o bicicletă specială, cu pinioanele încorporate în butuc, deci nu se văd. „Au venit copiii şi le-am spus că vreau să fac o probă cu bicicleta, după care v-am dat telefon”, mi-a mai spus băiatul de la magazin.

Şi ce aţi făcut?

Aveam pe cineva în vizită, venise pentru prima dată la mine. Am lăsat persoana respectivă în casă şi am dat fuga la magazin cu maşina. Am sunat la poliţie. Băiatul de la magazin mi-a zis că sunase şi el la poliţie, îl anunţase pe poliţistul care se ocupa de caz. Ne-am întâlnit toţi cu cei doi copii.

Copiii ăştia nu erau cumva „la înaintare”, cum se spune?

Nu erau la înaintare, ei o şterpeliseră. Îi răseseră asperităţile de pe cauciucuri, ziceau că făcuseră pe la Casa Poporului cu alţi copii întoarceri, frâne etc. Au şi zgâriat-o. Unul dintre copii a început să plângă, spunea că i-a murit mama în urmă cu o lună, că sunt amărâţi etc. Eu, cum sunt milos, trebuia acum să mă rog de poliţist să-i ierte. „Dom’le, iartă-i, te rog frumos, că sunt copii, n-au ştiut, eu n-am nicio pretenţie, îmi retrag reclamaţia!” Îmi venea să le dau bicicleta, pe cuvântul meu, când l-am văzut cum plângea!

Ce s-a întâmplat până la urmă?

Am renunţat la acuzaţie, mi-am retras plângerea. În felul ăsta mi-am recuperat bicicleta. Acum am încă una, mai bună, un Chopper, pe care stau ca pe Harley Davidson. Are roţile groase şi un cadru foarte solid. Când o urc la etaj îmi rupe spatele.

 „Am făcut lângă bloc o grădină de trandafiri superbă”

Din câte ştiu, aveţi un apartament cu două camere. Unde aveţi loc pentru biciclete?

În spălătorie, dar acum chiar am una în cameră, în dormitor. Mi-e frică să o las pe hol – deşi am închizători speciale – pentru că îţi fură ori roţile, ori şaua. La noi e greu să te lupţi cu hoţii. Sunt liniştit de vreo lună încoace, dar eram disperat în privinţa asta.

Am făcut lângă bloc o grădină de trandafiri superbă. Cum se făceau florile, veneau hoţii, le tăiau şi le vindeau în Centrul Vechi.

Şi acum de ce spuneţi că sunteţi liniştit? Au dispărut hoţii din Bucureşti?

Ori i-au arestat, ori cine ştie ce s-a întâmplat, că am scăpat de ei. Eram disperat, chiar hotărâsem să le pun camere de supraveghere şi cu un vecin să facem pândă noaptea. Acum e o frumuseţe, chiar şi din ce a mai rămas, că au tăiat nenorociţii! Am trandafiri, gutui, mesteceni spanioli… Acum m-am modernizat, am pus aspersoare… Şi e între blocuri! Păi, ştiţi ce era acolo? Te mâncau şerpii, vă dau cuvântul meu de onoare! Am scos opt camioane de moloz! Nu mai spun câte camioane de pământ am adus!

Revenind la Centrul Vechi, cum vi se pare diferenţa faţă de cum arăta în trecut această zonă a Bucureştiului?

Este mult mai populat, pentru că înainte, seara, după ora 10, nu prea mai era nimeni. Acum, de la ora 10 începe viaţa! Eu cred că cei care au făcut treaba asta acolo au fost foarte inspiraţi. Mi-aş dori să se şi consolideze clădirile acolo, să fie de durată. Doamne fereşte, la un cutremur am înţeles că ar putea fi probleme.

„Cumpăram ciocolată din free-shop de 150 de dolari”

Aţi fost înainte vreodată pe Covaci, unde era paradisul bişniţarilor?

Eu nu prea aveam nevoie să merg la bişniţari. Din punctul ăsta de vedere am fost un favorizat al soartei, deoarece am ieşit din ţară de cel puţin 10 ori pe an în ultima perioadă a comunismului. Copiii mei erau adulaţi de copiii din bloc, deoarece aduceam ciocolată multă, cumpăram de 150 de dolari. Ei aveau suflet bun, luau din casă şi duceau la toţi copiii. Toată lumea îi adula. Deci nu aveam nevoie să merg la bişniţari să cumpăr cafea sau mai ştiu eu ce, nu era cazul.

„Înainte, unde puteai să mergi în Bucureşti? Mergeai la Viorel Păunescu, la bar la Melody, că în rest nu prea aveai unde să te duci!”-  Ion Crăciunescu

„Nu vreau să mă gândesc ce o să fac la pensie, nu îmi fac probleme de genul ăsta.” – Ion Crăciunescu

„În Bucureşti ar trebui să ţinem la clădirile vechi ca la ochii din cap, inclusiv cele din Centrul Vechi!” – Ion Crăciunescu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial