Hanul cu Tei, locul unde fotbalul şi arta se întâlnesc

Când păşeşti în curtea Hanului cu Tei simţi că intri în altă lume. Zgomotul şi forfota Centrului Vechi se transformă în acorduri muzicale relaxante care, în surdină, însoţesc boemul vizitator iubitor de frumos sau călătorul dornic să-şi răsfeţe papeilele gustative cu arome fine.

Canicula nu-l afectează pe Ilie Dumitrescu. În vremea amiezelor toride, fostul mare fotbalist se retrage în curtea umbroasă a Hanului cu Tei, acolo unde, la masa lui preferată, savurează cafea după cafea până când soarele îşi pierde din putere şi curge spre amurg. Între timp, prin aceeaşi curte se perindă sute de oameni, care zăbovesc câteva zeci de minute, preţ de un ceai sau o gustare, şi apoi îşi continuă călătoria browniană printr-o Capitală topită de arşiţă.

Singurătatea i-a deschis inima pentru artă
„Am iubit dintotdeauna frumosul, sub toate formele lui”, îşi începe Ilie Dumitrescu dialogul cu „Centrul Vechi”. Apropierea de artă s-a petrecut însă undeva prin 1996, pe când juca în Mexic. „În afara antrenamentelor nu aveam cu ce să-mi ocup timpul. Eram singur printre străini, foarte departe de toţi cei dragi şi simţeam că-mi pierd minţile dacă nu-mi ocup timpul cu ceva. Atunci m-am înscris la cursuri de pictură. Mi-am cumpărat toate cele necesare: peneluri, vopsele, şevalete. Însă am renunţat după numai două cursuri. Pentru aşa ceva îţi trebuie talent nativ, iar eu am realizat că nu am calităţile necesare. De atunci însă m-am simţit atras de artă şi fascinat de tot ceea ce înseamnă centrele vechi din marile capitale. Aşa s-a întâmplat în Ciudad de Mexico, Londra sau Atena, spre exemplu”, a continuat fostul fotbalist.

Hanul cu Tei, cumpărat în 2004
Şi aşa s-a întâmplat şi în Bucureşti. Ilie s-a simţit atras de Centrul Istoric. Acum şapte ani, întors acasă după încheierea contractului de antrenor al echipei AEK Atena, Dumitrescu a păşit prima dată în curtea Hanului cu Tei. „Practic am păşit pe strada Hanul cu Tei, cea care leagă Lipscaniul de Blănari. Am rămas uluit, nu credeam că în Bucureşti există aşa ceva, o stradă medievală conservată perfect. M-am declarat imediat dornic să cumpăr acest edificiu. Am avut noroc. Era perioada când toată lumea investea disperată în imobile din zona de nord a Capitalei. Eu am vrut să fiu altfel. Am vrut să investesc în Centrul Vechi. Mi s-a oferit şansa să pot cumpăra acest monument istoric şi nu am ezitat o clipă”, spune Ilie Dumitrescu.

„Mulţi dintre colegii mei din «Generaţia de Aur» a fotbalului românesc trec pragul Hanului cu Tei. Chiar recent m-am bucurat să stau la o cafea, pe terasă, cu prietenul meu Gică Hagi.”

Etajul galeriilor de artă
Cei peste 1.500 de metri pătraţi ai Hanului cu Tei au fost împărţiţi în două de proprietarul Ilie Dumitrescu. În afara restaurantului, aflat în parteneriat cu reţeaua „Embassy”, traseul circular al etajului este ocupat de numeroase standuri transformate în expoziţii de antichităţi cu vânzare. „Nu e vorba de o falsă modestie, însă am investit mult, nu doar sufleteşte, ci şi financiar pentru a transforma etajul Hanului cu Tei într-un loc în care iubitorii de frumos să vină ca la un mall, să găsească numeroase buticuri cu antichităţi. Picturi, piese de mobilier, bronzuri, bijuterii, argintărie, toate pot fi găsite în cele 12 galerii de artă de la Hanul cu Tei, un loc în care m-am străduit să adun cei mai vestiţi anticari din Bucureşti. Am vrut să transform Hanul cu Tei într-un loc asemenea celebrului «Place des Antiquaires» din New York”, se destăinuie Ilie Dumitrescu.

Sorin Oprescu, omul care a schimbat în bine Centrul Istoric
De câţiva ani, străzile din Centrul Vechi arată impecabil şi sunt pline de turişti. Acest lucru nu a fost valabil însă şi acum şapte ani, când Dumitrescu a cumpărat Hanul cu Tei. „Nu a fost deloc uşor pentru noi, investitorii, în acea perioadă. Lipscaniul şi celelalte străzi arătau groaznic. Erau gropi peste tot. Au început săpături care au fost însă abandonate, lucrări neterminate. Omul care a pus piciorul în prag se numeşte Sorin Oprescu. Practic, de când Oprescu a preluat şefia Primăriei Capitalei, totul s-a schimbat radical. În bine. Străzile au fost reparate, imobilele – renovate. Acum este o plăcere să te plimbi pe aici. Cu toate acestea, eu, unul, nu mi-am recuperat nici măcar un sfert din investiţia făcută în Hanul cu Tei, dar sunt oprtimist, dacă lucrurile vor continua aşa”, conchide fostul fotbalist.

„Sunt un cafegiu înrăit. Beau foartă multă cafea zilnic şi mă bucur că recentele studii ale cercetătorilor internaţionali au relevat rolul benefic al cafelei asupra organismului, mai ales în lupta împotriva cancerului.” – Ilie Dumitrescu