George Ivaşcu: Trebuie să ne întâlnim mai des în spaţiul public și mai rar în cel virtual

În interviul acordat în exclusivitate ziarului „Centrul Vechi”, directorul Teatrului Metropolis, actorul George Ivaşcu, este de părere că socializarea reprezintă şansa de revitalizare a societăţii româneşti.

Domnule Ivașcu, ce amprentă credeţi că ar trebui să aibă Centrul Vechi din cele două perspective, istorică și culturală?
Centrul Istoric este ca un certificat de naștere. Toate marile capitale produc turism cultural în aceste treceri ale unor generații, ale unor epoci care până la urmă nu fac altceva decât să-ţi autentifice existenţa. Centrul Istoric este și un loc de socializare, de întâlnire, de împrietenire. Pare foarte ciudat că i se spune Centrul Istoric, deoarece, până la urmă, vorbim despre lucruri ce autentifică o zonă, dar în acelaşi timp cei care o populează sunt, în general, tineri.

Există  o notă de prospeţime în viaţa Centrului Istoric dată de prezenţa în număr mare a tinerilor?
Noi îi spunem Centrul Istoric, dar nu ne referim neapărat la ceva vechi, în sensul de istoric, ci la faptul că acolo se produce istorie, iar istoria se produce întotdeauna prin alăturarea a ceea ce ne-a adus până în ziua de astăzi și ceea ce va urma. De aceea e frumos că tinerii se adună în preajma unor repere culturale, pentru că, spre exemplu, acolo a fost un hotel unde a locuit Mihai Eminescu sau a fost redacția ziarului „Timpul”. Nevoia oamenilor de acest tip de hrană culturală, spirituală, de orice natură, poate fi un semn de însănătoşire a societăţii româneşti.

„Foarte puţini se mai pot mândri cu gaşca de odinioară”
Mergeţi prin Centrul Istoric, la o cafea, la o bere cu prietenii? Vă întâlniţi pe acolo cu alţi actori sau aveţi un loc favorit?
Nu a mai fost cultivat de mult timp acest tip de boemă sau acest tip de aristocraţie. Nu mai există un spaţiu gen Capşa, cum era odinioară, sau o boemă gen Gambrinus. Acum, sper ca totuşi să se refacă după ce Centrul Istoric a început să capete sens, numai că aceste lucruri se refac foarte greu. Se refac în timp și cu ajutorul unor personalităţi. Petre Ţuţea spunea că nu se poate face o găleată de iaurt fără o lingură de cheag, deci cineva trebuie să pună un cheag ca să se adune toate lucrurile în jur.

Cât de complicat sau cât de greu este acest proces de refacere la care vă referiţi?
Nu e greu. Probabil se va întâmpla când societatea românească se va mai liniști, iar oamenii nu vor mai fi atât de disperaţi să alerge pentru locul de muncă sau pentru bani și o să aibă în plus răgazul de a sta pe îndelete la o bere sau la o cafea, nu pe fugă şi în orice caz nu doar ocazional. Toate întâlnirile astea de acum sunt ocazionale. Foarte puțini se mai pot mândri cu gaşca de odinioară. Ne întâlnim foarte rar, mai ales că acum şi tehnologia ne permite să nu ne vedem, ci doar să ne transmitem mesaje. Asta este, trăim într-o epocă a tehnologizării. Parcă nu mai avem timp să ne întâlnim și parcă nu mai sunt chefurile de altădată.

„Am făcut entorsă la deget cu Nintendo”
Cu toate astea, Centrul Istoric își trăiește viaţa.
Mirajul societăţii tinere care suntem, vorbesc de la revoluţie încoace, este că multă vreme telecomanda a fost, dacă vreţi, bucuria noastră. Apoi a intervenit, și aproape devenise un sport naţional, nebunia cu supermarketurile. Mai nou, observ că există o tendinţă, care probabil e crescătoare, spre cluburi, spre socializare. Suntem naturi sociabile şi simţim nevoia de comunitate, de aici probabil și succesul pe care îl are Centrul Istoric.

Credeţi că socializarea este șansa societăţii noastre în viitor?
Probabil că da, asta este şansa, fără a fi forţată cumva, ca oamenii să se reîntâlnească în spaţii publice, nu doar în spații virtuale, mai ales că și acest spațiu virtual a fost probabil un miraj care sunt convins că va trece, sau va deveni o obișnuinţă, telefonul mobil, computerul, Facebook-ul, adică vor deveni uzuale. Vor fi folosite cât va fi nevoie să le folosești, nu o să mai fie ca atunci când stăteai toată ziua pe jocuri. Eu cu Nintendo ţin minte că am făcut entorsă la deget. Era un miraj, nu avusesem această jucărie. Oamenii, de ceva vreme, simt nevoia să fie împreună.

„Socializarea face parte din gena noastră”
Cum vedeţi, în ansamblu, evoluţia din ultima vreme a lucrurilor în Centrul Istoric?
Mă bucur că s-a refăcut Centrul Istoric, pentru că mi-ar fi părut rău ca el să fi fost desființat sau să fi fost lăsat în paragină. Mă bucur, de asemenea, că acest lucru dă o șansă socializării, faptului că dacă, într-adevăr, vrei să-ți bei cafeaua la ora patru dimineața sau, cum se obișnuia odinioară, să sorbi ciorba de potroace la șapte dimineața, să poți avea aceste lucruri. Face parte din gena noastră până la urmă. Așa suntem noi, avem nevoie de acest lucru, și cred că aceste exemple înseamnă o intrare în normalitate. Cred că lucrurile sunt pe drumul cel bun, cu condiția să nu devină un loc vulgar și rău famat.

„Soţia mea are o vorbă preluată de la John Lennon, care mi se pare absolut colosală: «Viaţa este ceea ce ni se întâmplă în timp ce noi suntem ocupaţi cu altceva».” – George Ivaşcu