George Ivaşcu: Oamenii s-au săturat de playbackuri, vor emoţie pură

Metropolis împlineşte astăzi cinci ani de activitate, timp în care a devenit unul dintre teatrele cu cea mai mare vizibilitate din Capitală.

Directorul instituţiei de cultură, George Ivaşcu, a povestit, pentru “ring”, cu ce probleme s-a confruntat de-a lungul anilor, ce satisfacţii a avut, dar şi ce evenimente speciale pregăteşte la aniversare.

 

 

Aţi reuşit să clădiţi un teatru a cărui vizibilitate a crescut foarte mult în aceşti cinci ani. Care a fost reţeta succesului?

Eu, iniţial, gândisem Teatrul Metropolis ca pe un hipermarket. Întotdeauna am pus gustul publicului înaintea nevoii noastre de a ne vedea în prim-plan. Şi de-asta am construit, în primul rând, un repertoriu care se adresează tuturor categoriilor de public. Astfel, fiecare poate să îşi aleagă ce gen doreşte: de la comedii bulevardiere până la titluri foarte mari, gen Shakespeare sau “Îngeri în America”. Şansa este că, fiind singurul teatru de proiecte, fiecare spectacol îşi are propria distribuţie. Şi nu rămâne niciodată în repertoriu un spectacol care să nu aducă public. Drept care, decidentul este publicul. Noi reuşim să menţinem contactul cu el, tocmai de-asta pot să vă divulg că, cu ocazia împlinirii a cinci ani de activitate, vom avea o Gală a Teatrului Metropolis unde vor fi premiaţi spectatorii fondatori, adică cei care şi-au cumpărat abonamente şi care au frecventat sala noastră de teatru. Noi nu vom premia artiştii, vom premia publicul. Întotdeauna mi-a păsat mai mult de omul care intră în teatru, cred că aceasta este cheia succesului.

Când va fi această gală?

Undeva spre sfârşitul lunii, ca să avem timp să o organizăm. Între timp, noi centralizăm spectatori, de la cel mai vârstnic până la cel mai tânăr, inclusiv pe cei care obişnuiesc să vină la noi şi cumpără 10-14 bilete dintr-un foc. Multe dintre spectacole se joacă cu casa închisă, de-aia am şi pus sloganul: “Un teatru deschis, cu casa închisă”.

Cea mai mare satisfacţie: sălile pline

 Spuneţi-mi mai multe despre noul proiect – ziarul Metropolis.

Este un cadou pe care îl facem publicului. Nu vrem să intrăm în competiţie cu niciun alt ziar, este, practic, o platformă de informare a spectatorilor, a artiştilor. Am descoperit că sunt 200 de actori care joacă la noi la teatru şi au multe de spus. De multe ori nu îi întreabă nimeni nimic, mai ales pe cei tineri pe care tocmai acum ar trebui să îi ajutăm, când sunt la debut.

 

Cu ce probleme v-aţi confruntat în aceşti cinci ani?

Cu foarte multe, însă vreau să mă gândesc viaţa ca o cursă cu obstacole. Odată ce am sărit obstacolul, mă uit cu bucurie la ce se întâmplă, la faptul că aici joacă peste 200 de actori. Cineva spunea: “Domne, dar numai cinci ani faceţi? Mi se pare că teatrul este de foarte mult timp”. Asta se întâmplă din cauză că am avut foarte multe acţiuni, printre care se numără şi Aleea Celebrităţilor. De asemenea, suntem printre puţinele teatre care joacă aproape zilnic, cu excepţia sărbătorilor legale şi a perioadelor în care suntem în turnee.

Care a fost cea mai mare satisfacţie a dumneavoastră în aceşti ani?

Sălile pline. Vreau să mă credeţi că nimic nu poate egala această solidaritate între artişti şi public, pentru că de-aia şi vreau să îl premiem, pentru că publicul a simţit că nu e puţin lucru să fii contemporan cu naşterea unui teatru. Practic, a contribuit prin cumpărarea de bilete.

 “Dacă nu ai liniştea familiei, nu ai armonie”

Pe parcursul celor cinci ani, aţi observat o îmbunătăţire în ce priveşte numărul spectatorilor?

Numărul celor care ne trec pragul este constant, pentru că eu cred că oamenii au învăţat să îşi facă un obicei în cele 365 de zile ale anului. Mulţi spun: “Domne, nu am timp!”. Nu cred eu că, în 365 de zile, nu ai timp două ore să îţi faci acest minim cadou, şi anume de a vedea emoţie pură pe scenă. La noi există şansa ca, fiind o sală mică, actorul să nu poate truca. Lacrima e lacrimă. O vezi, că e la doi paşi. Deci nu ai cum să minţi, ceea ce probabil aduce un plus de succes tocmai pentru că nu există artificii. Este autentic ce se întâmplă. Cred că e constant numărul tocmai pentru că oamenii simt nevoia să nu mai vadă playbackuri, fakeuri. Teatru înseamnă cea mai onestă apariţie publică, tocmai prin faptul că omul care se expune, numit actor, prin profesia lui, reuşeşte să emoţioneze. Am avut chiar bucuria ca cineva care a împlinit o vârstă rotundă, să fie sărbătorit la teatru. Soţia respectivului a vrut să îi facă un cadou frumos şi a invitat toţi prietenii la teatru. A cumpărat toate biletele. După ce au urmărit o comedie, au continuat să petreacă în spaţiul teatrului.

Spuneaţi, la un moment dat, că v-aţi dori să acordaţi mai mult timp familiei dumneavoastră.

Aţi reuşit între timp să găsiţi acel echilibru care vă lipsea?

Da, pentru că este esenţial să îţi găseşti propria ta duminică. Dacă nu ai şi liniştea dată de familie, nu se creează armonia. Familia înseamnă locul unde nu trebuie să aduci lucrurile din afară. Din contră, acolo îţi poţi crea universul tău, ăla în care să ai lucrurile care îţi fac placere.

 ”Actul de cultură nu înseamnă număr de cărţi citite, înseamnă identitate. Înseamnă «Cine eşti tu» într-un pasaj trecător numit viaţă.”

 “Dacă România traversează o criză profundă, este criza de modele. Dacă prim-planul este băiatul care dă cu pumnul şi văd eu că ala e modelul sau fetele care se păruiesc, nu e în regulă. Aş vrea să existe o emisiune despre olimpici, chiar dacă nu face rating.”

 “Întotdeauna, arta a fost supărătoare pentru autorităţi pentru că se spun adevăruri, se spun poveşti, oamenii sunt mai frumoşi. Se pare că e mai bine să asfaltezi de două ori un bulevard decât să investeşti în cultură.”

1 noiembrie 2007 a fost ziua în care s-a deschis oficial Teatrul Metropolis.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial