Gabriel Apostol: „Teatrul înseamnă emoţie în stare pură şi autenticitate”

Ajunsă la a treia ediţie şi desfăşurată în perioada 18 mai – 22 septembrie sub titulatura „Teatru, stradă şi copil”, stagiunea de vară a Teatrului de animaţie Ţăndărică include, pe lângă spectacolele de la Sala Lahovary, şi pe cele din Parcul „Al. I. Cuza” (fost IOR), dar şi un turneu în mai multe oraşe precum Arad, Chişinău, Câmpina, Urziceni, Buzău, Piteşti sau Oradea.

O dată specială a acestei stagiuni este 1 iunie, prilej cu care Teatrul Ţăndărică le-a pregătit celor mici mai multe surprize. În acest context, artistul păpuşar Gabriel Apostol a avut amabilitatea de a acorda un interviu săptămânalului „Centrul Vechi”.

Domnule Gabriel Apostol, copiii sunt pretenţioşi şi sinceri deopotrivă. Cât de greu este să le satisfaceţi pretenţiile?

Copiii sunt critici, sunt sinceri, dar asta nu înseamnă că nu ştiu să mintă, dimpotrivă, ştiu să o facă din plin şi pot să ne mintă foarte uşor pentru că ei cred întotdeauna în ceea ce spun. Din punctul nostru de vedere, acesta este un lucru bun. Din punctul lor de vedere, nu cred că este cel mai fericit lucru care li se întâmplă.

Aţi avut vreun episod în care copiii au respins un spectacol pentru că nu le-a plăcut?

Se poate întâmpla să ai o critică nefavorabilă, ceea ce în ziua de azi înseamnă la fel de mult ca şi în trecut. Mijloacele de expresie ale teatrului de păpuşi şi ale spectatorilor s-au schimbat. Dacă vor să-ţi spună ceva, pot să-ţi transmită altfel. În schimb, spiritul a rămas acelaşi: îmi place, nu-mi place mă emoţionează sau nu mă emoţionează.

 „Copiii se manifestă spontan”

Şi cum reacţionează, în general, copiii?

Le place foarte mult să se manifeste în grup, dar, spre deosebire de adulţi, nu raţionează atât de mult. Un adult nu îţi spune întotdeauna ce simte sau ce gândeşte. Copiii se manifestă spontan, iar ăsta este un lucru foarte bun pentru noi, artiştii de teatru de animaţie şi de teatru în general, pentru că în felul acesta avem posibilitatea să ne dezvoltăm, să creştem pentru ei. Dacă feedbackurile sunt pozitive sau negative, atunci asta nu poate fi decât bine pentru noi.

 

Aşadar, copiii au o capacitate sporită de a disimula…

Exact, iar în plus de asta, copilul gândeşte mai mult. Îi place sau nu-i place, l-a prins povestea ta sau nu l-a prins, este emoţionat sau nu este emoţionat, el se manifestă ca atare. Dacă nu e emoţionat, dacă nu l-ai prins, atunci o să se foiască, o să-şi găsească ceva de făcut în sala de teatru chiar dacă este atenţionat. Pur şi simplu nu are stare, caută să facă ceva, iar ăsta este un semn că tot ce faci tu pe scenă nu este bine.

„Rostul nostru este să-i scoatem din cotidian”

Cum reuşiţi să-i atrageţi la teatru şi să-i scoateţi din lumea mult mai tentantă şi mai la îndemână a virtualului?

Cei mai mulţi dintre ei vin cu preconcepţii legate de ideea de poveste, de aventură, de fantastic, şi asta nu se referă neapărat la subiectul poveştii în sine, ci mai degrabă la felul în care este spusă. La cinema şi în jocurile pe computer totul este foarte dinamic, foarte rapid. Alternativa pe care o oferă acum teatrul şi pe care a oferit-o întotdeauna este emoţia în stare pură.

Se lasă, în cele din urmă, cuceriţi de spectacolul „pe viu”?

Nu întotdeauna, pentru că dacă povestea ta nu-i prinde şi nu e spusă bine, degeaba, nu are cum să concureze cu montajul alert de la filmul de desene animate, de la jocurile pe computer, cu violenţa de acolo. Rostul nostru este să-i mângâiem cu emoţia şi să îi scoatem din cotidian. În orice caz, eu zic că nici nu avem cum face altfel. Suntem nevoiţi să facem asta pentru că teatrul asta înseamnă: emoţie şi autenticitate.

Cum sunt „trăite” spectacolele de la cort, din Parcul „Al. I. Cuza?

E fain ce se întâmplă, dacă pot să spun aşa, pentru că oamenii vin în parc, iar sentimentele, aşteptările cu care vin acolo sunt uşor altele decât ideea de a intra într-o clădire, într-o instituţie. Pentru noi e o provocare, pentru ei cu atât mai mult, deoarece se plimbă, este aer curat, e iarbă verde, se relaxează, ţipă, urlă, strigă, se joacă, după care mai fac doi paşi şi intră într-un cort unde se întâmplă o poveste. E un alt gen de experienţă şi de libertate. Un alt aspect bun este faptul că teatrul vine la ei. Nu mai este efortul ăla de a merge până la Teatrul Ţăndărică.

„De 1 iunie jucăm peste tot, suntem peste tot”

Ce surprize le pregătiţi copiilor pe 1 iunie, de ziua lor?

De 1 iunie o să se joace „Motanul încălţat”. Cred că este o surpriză veşnică asta cu „Motanul încălţat”, ţinând cont de faptul că am făcut aproape 600 de spectacole încă de prin 1996. Mai avem apoi „Capra cu trei iezi”, „Frumoasa şi Bestia”. În IOR se joacă două spectacole cu „Frumoasa şi Bestia”, plus încă un spectacol cu „Capra cu trei iezi”, care se joacă şi la Mall Băneasa. Şi acolo am fost solicitaţi, există o preocupare pentru asta. „Motanul încălţat” se poate vedea şi în Cişmigiu. Deci jucăm peste tot, suntem peste tot.

„Sunt momente în care se creează un flux foarte puternic de energie între sală şi scenă, fără de care nu există spectacol de teatru.” – Gabriel Apostol

„Elementul fantastic este la el acasă în teatrul de păpuşi.”  – Gabriel Apostol

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial