Eugen Cristea: „Nu am văzut până acum golăneală în Centrul Vechi”

Îndrăgitul actor Eugen Cristea ne ridică la fileu un mic paradox: pe de o parte, spune că suportă din ce în ce mai puţin Bucureştiul, pe de altă parte, afirmă că este extraordinar ce s-a făcut în Centrul Vechi, loc unde merge întotdeauna cu plăcere.eugen cristea,magarus,centru vechi,cladiri.

Despre aceste lucruri şi despre micile pasiuni care-i umplu viaţa, artistul a avut amabilitatea să vorbească într-un interviu acordat săptămânalului „Centrul Vechi”.

 

 

Domnule Eugen, ce impresie aveţi despre felul cum arată Centrul Vechi astăzi? Este un câştig pentru Bucureşti?

Răspund exact cu primul gând care-mi vine în minte: este extraordinar ce s-a făcut acolo! Nu ştiu cine a avut ideea, însă cel care a avut-o a fructificat o idee foarte bună. A fost ceva extraordinar pentru Bucureşti, pe care eu personal, îmi cer iertare, îl suport din ce în ce mai puţin.

 

De ce?

Probabil mai mult din cauza mitocăniei de aici, deci, până la urmă, din cauza oamenilor. Aşadar, nu din cauza clădirilor, dintre care unele sunt absolut senzaţionale: şi cele vechi, şi unele dintre cele noi, mai puţine, este adevărat. În condiţiile astea, Centrul Vechi devine, de fapt, o oază de bucurie, de – nu pot să evit acest loc comun de exprimare – petrecere a timpului liber, pentru că acolo se întâmplă foarte multe lucruri.

 

 „Fiţăraia este inevitabilă şi la modă”

Obişnuiţi să ieşiţi prin Centrul Vechi?

Eu şi soţia mea avem un grup de prieteni cu care ieşim, nu foarte des, dar ieşim. Cunosc câteva localuri de acolo, practic am trecut cam prin 80% din ele. Eu nu beau, dar îmi place să stau la o apă plată sau la un suc. Este şi o anumită lume care merge în Centrul Vechi, trecând peste fiţăraia care, din nefericire, se pare că este inevitabilă şi din ce în ce mai la modă. Există însă şi chipuri de oameni mai aparte. Cel puţin din câte am observat până acum, n-am văzut ceea ce numesc eu, cu un termen generic, golăneală.

 

Dincolo de aspectul eterogen al Centrului Vechi din zilele noastre, aţi putea face o paralelă între ce a fost înainte şi ce este în prezent?

Aş îndrăzni să spun că înainte era o colcăială. Am împlinit de curând 60 de ani, deci eu ţin minte Lipscaniul din anii ’50. Erau tot felul de negustori, sigur, cu parfumul şi cu sărăcia anilor respectivi. Acum, lucrurile s-au schimbat într-o civilizaţie frumoasă. De pildă, este mare lucru că nu mai circulă automobilele pe acolo. Eu, dacă aş putea, le-aş interzice în tot Bucureştiul.

 

Mai este ceva de observat: oamenii au ridicat privirea şi au început să se uite şi la ceea ce se află mai sus un pic.

Am văzut oameni care chiar merg cu gura căscată, adică se uită şi redescoperă, de fapt, clădirile. Îmi place că se mai fac şi mici târguri pe acolo, prin apropiere, la Palatul Şuţu. Sunt un client împătimit şi merg săptămânal acolo.

 

Nu s-a ferit de… măgăruşul-solniţă

 Ce vă place să cumpăraţi?

În general, eu şi cu soţia mea suntem specializaţi, deci baza o formează colecţia de chibrituri, apoi magneţi pentru frigider din toate ţările, căni, şepci şi obiecte mici, în special din bronz, care nu au mare valoare, dar… Deja ne ştiu vânzătorii de la toate târgurile, ne mai pun uneori deoparte câte ceva. Am găsit, de exemplu, un căţeluş – cred că e din cositor – care seamănă perfect cu căţeluşul meu, care este maidanez, luat de pe stradă.

 

Dar măgăruşi nu aţi colecţionat?

Ba da, am, cum să nu? Am, în primul rând, măgăruşul din „Winnie the Pooh”. Apoi, în 1991, când mă aflam în Portugalia cu spectacolul „Trilogia” lui Andrei Şerban, am găsit la hotelul în care stăteam o solniţă-măgăruş. Măgăruşul este din bronz, stilizat, iar desagii sunt pentru sare şi piper. Mai am şi alţii, din porţelan.

 

Cel mai bun hot-dog din România, lângă Banca Naţională

Ce vă atrage în mod deosebit în Centrul Vechi al zilelor noastre?

Eu, care, de mai mulţi ani, din păcate, nu mai sunt un mâncău, merg cu mare plăcere la căruţa aceea din capăt, unde este Banca Naţională, unde eu zic că se serveşte cel mai bun hot-dog din România. Mai mult decât atât, îmi place că este un punct de atracţie pentru străini. Am avut o mare satisfacţie, ca român, să-i văd pe spaniolii veniţi la finala Europa League. Oamenii erau uluiţi. Am trecut pe acolo cu greu şi am văzut de la distanţă cum fotografiau fiecare clădire, fiecare colţişor, fiecare amănunt arhitectonic.

 

 „N-am auzit de conflicte prea mari în Centrul Vechi, adică nu e ca în cluburile în care mai bea omul un şpriţ şi o mai ia pe de lături.”  – Eugen Cristea

„Este bine că în Centrul Vechi oamenii au învăţat deja să facă un comerţ de calitate.” -  Eugen Cristea

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial