Ecoul viorii lui Grigoraş Dinicu, în Parcul Sala Palatului

Cine mai ştie azi că aici era, pe la începutul secolului XX, restaurantul „Enescu”, unde arcuşul lui Grigoraş Dinicu făcea să vibreze aerul ceţos al celebrului local bucureştean? Având în vecinătate o altă zonă cu multă verdeaţă, şi anume peluza din faţa Sălii Palatului, Parcul Sala Palatului oferă posibilitatea unui refugiu pentru relaxare celor care vor să uite, fie şi pentru scurtă vreme, de viaţa agitată a oraşului.

 

 

Cam pe aceste locuri s-a aflat hanul Kretzulescu, despre care George Potra ne spune că a fost construit cu aproximaţie „în ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea”. Clădirea de alături a fost construită după planurile arhitectului Gheorghe M. Cantacuzino, aici funcţionând, iniţial, Librăria Buchholz (denumită Dacia în timpul comunismului, azi fiind sediul Librăriei Humanitas).

 

 

 

 

Vedere generală a parcului înspre blocul turn. Pe locul unde se află blocul de locuinţe din stânga, odinioară se afla Biserica „Sf. Ionică”. Strada cu acelaşi nume (azi Ion Câmpineanu) a fost deschisă, potrivit lui Gheorghe Crutzescu, în 1867, „pe locul unei pieţe ce se afla în spatele hanului”. Cam pe aici a fost inaugurat, la 1904, cunoscutul restaurant „Enescu”, unde au cântat celebrii Cristache Ciolac şi Grigoraş Dinicu.

 

 

Aleile parcului dau o bună perspectivă către Sala Palatului. Deşi fără locuri de joacă, parcul oferă trecătorilor satisfacţia unei relaxări pe băncile amplasate de-a lungul aleilor, timp în care privirile se pot bucura de varietatea cromatică a naturii, în care predominantă este culoarea verde.

 

 

 

 

 

Una dintre cele mai frumoase alei ale Parcului Sala Palatului, care dă impresia unui loc mai larg decât în realitate. Cei care se îndreaptă către Biserica „Kretzulescu” sau către Piaţa Palatului preferă să meargă pe aici deoarece găsesc pentru câteva minute un loc umbros şi liniştit.

 

 

 

 

În imediata vecinătate se află Sala Palatului, edificiu construit la sfârşitul anilor ’50, în plină perioadă comunistă. Pe lângă faptul că a găzduit de-a lungul timpului numeroase concerte sau diverse manifestări artistice, a rămas celebră şi pentru faptul că aici se ţineau congresele partidului comunist.

 

 

 

 

O mică alee care spune foarte multe despre frumuseţea acestui loc. Privit din unghiuri diferite, parcul dă impresia de spaţiu larg, de diversitate, şi invită trecătorii la o plimbare sau la odihnă pe băncile amplasate din loc în loc.

 

 

 

 

 

La intrarea în parc veghează bustul cunoscutului lider ţărănist Corneliu Coposu. Imaginea surprinde atât Biserica „Kretzulescu”, cât şi o parte din construcţiile importante din zonă, blocul-turn şi clădirea care adăposteşte Librăria Humanitas Kretzulescu.

 

 

 

 

 

 

Vizavi de Biserica „Kretzulescu”, alături de care odinioară era „Puţul cu zale”, adică locul „unde se afla bariera de intrare în oraş pe Drumul Târgoviştei”, se află o fântână arteziană de care se pot bucura şi cei care au ales, în drumul lor spre Piaţa Revoluţiei, să treacă prin Parcul Sala Palatului.

 

 

 

„Biserica Kretzulescu este şi astăzi o podoabă a oraşului, în aripa stângă a Palatului.” – George Potra

 

Surse :

George Potra, „Istoricul hanurilor bucureştene”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985
Gheorghe Crutzescu, „Podul Mogoşoaiei”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1986

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial