Iulian Canaf: ,,Eliade, Cioran şi Enescu sunt modelele mele în viaţă”

Adulat sau contestat, Iulian Canaf este, cu certitudine, un personaj inedit. Pe cât de excentric este pe scenă, pe atât de modest este în viaţa de zi cu zi, iar dialogul cu publicaţia „Centrul Vechi” a fost acceptat imediat de bluesmanul originar din Iaşi.

 

În 1999, la 26 de ani, Iulian Canaf era un necunoscut care păşea într-un club de la parterul unui cinematograf ieşean dezafectat şi urca pe scenă pentru prima dată, la invitaţia unor prieteni care cântau blues. În 2012, acelaşi om a devenit cunoscut în toată ţara, după concursul „Vocea României” unde, deşi nu a triumfat, a câştigat milioane de fani.

 

Iulian, cum a început noul an pentru tine?
În forţă (zâmbeşte). De revelion am cântat pentru ieşeni în faţa Palatului Culturii, imediat după Anul Nou am concertat într-un club din Iaşi, apoi de Bobotează am lansat aplicaţia „Canaf” pentru utilizatorii de iPhone şi iPad. Deci nu prea am stat degeaba.

 

Viaţa ta s-a schimbat după „Vocea României”?
Din punctul meu de vedere, nu prea. Eu duc aceeaşi viaţă liniştită în Iaşiul meu drag, alături de soţia şi fiii mei, dar şi alături de prietenii dragi. S-a schimbat totuşi ceva, aş fi ipocrit să nu recunosc: am devenit mult mai cunoscut. În Iaşi mă opresc oamenii pe stradă şi mă felicită pentru prestaţia de la „Vocea României”. Mulţi spun că s-au mândrit cu mine şi asta, sincer, mă copleşeşte. M-au interpelat şi oameni din Bucureşti, când am venit la recitaluri. Au fost minunaţi şi m-au făcut să mă simt în Capitală ca acasă.

 

Eşti conştient că ai devenit celebru? Că ai deja foarte mulţi fani?
Ei, hai. Celebri sunt Balzac, Zola, Voltaire, Michelangelo şi toţi băieţii ăştia. Eu sunt doar un omuleţ din Iaşi care încearcă să cânte blues cât mai bine. Nu-mi doresc decât să fiu tot mai bun în ceea ce fac. Fanilor le mulţumesc pentru că există şi pentru că iubesc bluesul.

 

Lăutăria nu l-a atras
S-au înmulţit concertele pe care le susţii împreună cu trupa ta, Canaf Excentric Band, acum, după „Vocea României”?
Oarecum. Acum am avantajul că am devenit mult mai cunoscut şi au început să vină solicitările. Dar, staţi liniştiţi, nu am agenda plină (râde).

 

Erai implicat şi într-un proiect de muzică house…
Da, dar acum vreau să renunţ. O făceam şi fiindcă era cât de cât avantajos financiar, în condiţiile în care concertele cu Excentric erau destul de puţine. La blues nu prea se îngrămădea lumea, în cluburi era însă plin. Acum am ocazia să mă dedic în exclusivitate pasiunii mele, bluesul. Vorba cântecului lui B.B. King: „Everyday I Have the Blues”. Just the blues!

 

Ţinând cont că ai origini rome, cum de nu ai fost atras de muzica lăutărească, ci de acest gen atât de puţin promovat la noi?
Nu ştiu. Aşa am fost eu construit. Asta am simţit, asta mi-a plăcut. M-am îndrăgostit de genul ăsta de la prima casetă cu Weinberger pe care am ascultat-o. Apropo de lăutărie, am cântat în semifinala de la „Vocea României” piesa „Sunt vagabondul vieţii mele”. Nu ştiu cât de bine mi s-a potrivit, dar cert este că mi-a făcut o mare plăcere să cânt în memoria imensului Gheorghe Dinică, mai ales că lângă mine era cel mai bun acordeonist de pe planetă, Johnny the Wonderful. (Ionică Minune – n.r.)

 

Eliade, Cioran, Barbu, marii români
Ai intrat, uşor-uşor, în lumea mondenă a României. Legat de oamenii pe care îi tot vezi pe la televizor, personalităţi sau doar personaje, care ţi se pare un model, un exemplu de viaţă?
Sunt mulţi oameni demni de apreciere, de consideraţie. Am apreciat mereu marii români, aceia ar trebui să fie, de fapt, modele pentru noi toţi. Ei sunt adevăratele exemple pentru mine, dar, din păcate, nu mai sunt printre noi: Eliade, Cioran, Eugen Barbu, Ionesco, Eminescu, Enescu şi lista poate continua.

 

Dar exemple de „Aşa Nu!”?
Nu ştiu ce să răspund la întrebarea asta. Mai bine am fi noi toţi mai cumsecade.

 

Fanul lui Denzel Washington
Cum decurge o zi normală din viaţa ta?
Începe destul de devreme, pentru că ăla micu’ ne dă deşteptarea, şi mie, şi soţiei. În rest, repetiţii, concerte şi viaţă de familie. Nimic ieşit din comun.

 

Ai… vicii?
Oho. Fumez, pun gura şi pe băutură uneori şi mănânc destul de puţin. Îmi place mult mâncarea pe care o gătesc eu.

 

Alte pasiuni, în afară de blues?
Îmi plac cărţile, scriitorii, dar şi filmele. Mi-au rămas în memorie pelicule memorabile, pe care le-aş revedea oricând cu plăcere: „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, „Bird”, „The Cincinnati Kid”, „Cel mai iubit dintre pământeni”. Şi, să nu uit, am şi un actor preferat: Denzel.

 

„Din cea mai «mare» sumă de bani câştigată până acum din muzică mi-am permis să beau un pahar de coniac fin, să pufăi un trabuc cubanez şi să admir o măslină într-un pahar de Martini. Atât.”

 

„Bluesmobilul nu l-am mai pornit din toamnă şi i-a murit bateria. Trebuie să rezolv problema, dar deocamdată am cu ce să mă mişc.”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial