Aurel Mitran: „Teatrul se face într-un singur fel: cu suflet şi cu pasiune”

În ciuda pierderii suferite prin dispariţia maestrului Ion Lucian, Teatrul Excelsior a mers, aşa cum era şi firesc, mai departe. Cel care a asigurat, în timpul scurs de la nefericitul eveniment, interimatul conducerii instituţiei este cunoscutul impresar artistic Aurel Mitran. Domnia sa a avut amabilitatea de a acorda un interviu în exclusivitate ziarului „ring”, în care a încercat să creioneze un viitor viabil pentru un loc îndrăgit deopotrivă de copii şi adulţi.

 

Domnule Mitran, asiguraţi interimatul conducerii Teatrului Excelsior de aproape un an. Fiind un candidat mai mult decât eligibil, sunteţi hotărât să faceţi pasul următor, să preluaţi funcţia de director?

Nu este vorba neapărat de o poveste care ţine de o candidatură. Este vorba, pur şi simplu, de drumul parcurs până acum de Teatrul Excelsior, de ceea ce am făcut până acum, de ce anume avem de gând să facem. Nuanţa pe care aş vrea să o subliniez este că în toată această perioadă, de la dispariţia dlui Ion Lucian, am avut şi avem un teatru funcţional.

Cariera îndelungată ca impresar artistic dă greutate, într-un fel, dorinţei dvs. de a duce lucrurile mai departe în acest teatru cu cel puţin la fel de mare succes ca în trecut?

Eu lucrez aici de la început, de 23 de ani. De altfel, lucrez în teatru de 36 de ani. Aici însă sunt mai implicat. Cât m-am ocupat de impresariat artistic am fost şi directorul adjunct al lui Ion Lucian, iar acum, după dispariţia maestrului, sunt director interimar al acestui teatru. Cred în continuare că lucrurile merg spre bine. Avem o sală cu 180 de locuri care este bine dotată. Spectacolele pentru copii, în ciuda faptului că avem un colectiv foarte restrâns, se joacă des şi bine, iar relaţia cu şcolile, grădiniţele şi liceele este foarte apropiată. Mergem înainte şi povestea este absolut minunată.

Aţi preluat lucrurile din mers, aşadar, la Teatrul Excelsior.

În această perioadă de aproape un an de zile, de când sunt director interimar, am „simţit” că Ion Lucian nu este supărat. Teatrul lui merge mai departe, iar ăsta este cel mai important lucru. De altfel, şi maestrul îşi dorea asta foarte mult. Este vorba şi de responsabilitate până la urmă.

„Experienţa cu Ion Lucian mi-a demonstrat că lucrurile vechi sunt bune”

Ce doriţi să schimbaţi? Aveţi un proiect în acest sens?

Evident, dar nu asta este problema. Problema este că nu cred că lucrurile trebuie schimbate doar de dragul de a fi schimbate. Sunt multe lucruri de făcut. De exemplu, acum o să trebuiască să punem o piesă care va fi pentru copiii mai mici, deoarece, odată cu introducerea în şcoli a clasei 0 – noi fiind legaţi oricum şi de programa şcolară –, trebuie să punem accentul şi pe copiii foarte mici, de şase-şapte ani.

 

Care este, în general, sistemul dvs. de lucru?

Eu ţin la un sistem mai bătrânesc de a face lucrurile, pentru că sunt destul de tipicar. Cred, de pildă, că primirea unui e-mail trebuie dublată de un telefon întotdeauna. Eu, spre exemplu, încă mai scriu felicitări de mână de sărbători. Nu este o poveste de genul vintage, ci, pur şi simplu, un alt sistem de adresare. Şi experienţa pe care am avut-o cu Ion Lucian, lângă care am trăit multă vreme, mi-a dovedit că, până la urmă, lucrurile vechi sunt bune.

Cum vedeţi lucrurile în Teatrul Excelsior?

Tot ce vreau să fac este legat de ce se întâmplă la Teatrul Excelsior, ce s-a întâmplat în ultima vreme şi ce avem de gând. Asta este, poate, şi pentru că sunt un om căruia îi place foarte mult teatrul. Am rămas în teatru 36 de ani de dragul teatrului, nu de dragul vreunei funcţii într-o instituţie culturală. În momentul de faţă, problema se pune în felul următor: hai să vedem cine suntem, unde suntem, ce-am făcut, ce-au făcut ceilalţi, dacă o ducem mai departe sau dacă n-o ducem mai departe.

Spuneţi-ne, vă rugăm, câteva lucruri legate de viitorul apropiat, despre intenţii, abordări etc.

În primul rând, aştepăm bugetul, care este important. Trebuie să vedem ce bani vom avea şi, în funcţie de asta, vom stabili mai exact ce avem de făcut. Oricum, este clar că vom merge înainte. Vom încerca de data asta un plan mai adânc de atragere de surse de finanţare externă. Trebuie să ne implicăm în proiecte europene, să ne apucăm să atragem surse de finanţare de la sponsori ş.a.m.d. Or, toată lumea ştie că aceste lucruri nu se întâmplă imediat. Nimeni nu-ţi dă bani în România datorită bucuriei că te-a cunoscut. Trebuie să avem nişte proiecte clare, trebuie să facem nişte proiecte coerente.

„La Teatrul Excelsior, sufletul există deja”

Dacă ar fi să spuneţi ceva „altfel” despre relaţia dvs. cu Teatrul Excelsior, care ar fi acest lucru?

Cred că „altfel” este faptul că, fiind atât de puţini în acest teatru, ne cunoaştem foarte bine. Instituţiile mari au probleme de comunicare. „Altfel” este că Ion Lucian a încercat, pe partea lui, să facă un altfel de teatru, care să semene cu teatrul aşa cum era în viziunea lui, care era teatrul clasic şi adevărat. „Altfel” încerc să fac şi eu acest mandat. Cred că „altfel” ar fi că, paradoxal, lumea din teatru e mulţumită, ceea ce e foarte greu de realizat. Eu, care sunt de atâţia ani aici, ştiu că toată lumea pune suflet în ceea ce face. În acest caz, nici măcar nu este nevoie să se pună: aici sufletul există deja.

 „La noi a fost mereu ca într-o familie, iar eu îmi doresc să fac teatru astfel, pentru că teatrul se face într-un singur fel: cu suflet şi cu pasiune.” – Aurel Mitran

„Mie mi se pare că vizibilitatea trebuie să fie a artistului, nu a impresarului.”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial