Arşinel: Pe dl Pleşu l-a durut în cot de Grădina Boema!

Amabil, jovial, dar şi critic când este cazul, directorul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, actorul Alexandru Arşinel, îşi asumă rolul de portdrapel al susţinătorilor imaginii în continuă schimbare – spre bine – a Centrului Istoric.

 

Domnule Arşinel, ce înseamnă pentru dvs. Centrul Istoric?
Eu m-aş referi în general la ceea ce ar trebui să însemne Centrul Istoric al unei urbe. Am văzut multe oraşe din Europa şi m-aş gândi în primul rând la Varşovia, care a fost rasă de pe faţa pământului în cel de-al Doilea Război Mondial. Primul lucru pe care l-au făcut polonezii a fost refacerea centrului istoric.

 

Cum priviţi, în acest caz, refacerea Centrului Istoric al Bucureştilor?
Refacerea Centrului Istoric al Capitalei a fost neglijată foarte mulţi ani. A fost o încercare acum vreo 40 de ani cu Hanul lui Manuc, când a fost redat în circuitul turistic şi comercial. După aceea, proiectul a fost părăsit. Iată că edilii noştri, de câţiva ani buni, tot bagă bani în această zonă fără să simţim că la un moment dat se va sfârşi.

 

 

 

„Primarul Oprescu îşi tratează chirurgical obiectivele”
Totuşi, în ultima perioadă se poate observa lesne că lucrările s-au intensificat.
Primarul Sorin Oprescu are acest lucru printre obiectivele sale. El merge la lucruri precise şi e de apreciat. Şi-a fixat anumite obiective pe care le-a terminat, cum ar fi, de pildă, Pasajul Basarab şi stadionul naţional. Şi-a fixat, aşadar, nişte obiective pe care le-a rezolvat. Le tratează chirurgical, nu se întinde cu prea multe lucruri, pentru ca în final să nu iasă la liman cu nimic. Am observat că acelaşi lucru se întâmplă cu Centrul Istoric.

 

Cât de important este pentru un oraş ca Bucureştiul să aibă un centru istoric?
Este important pentru istoria oraşului şi ca punct turistic, şi ca zonă pietonală, populată cu restaurante, cafenele, bistrouri, menite să creeze acel ambient atât de necesar bucureşteanului care-şi doreşte să se plimbe prin oraş. Ţine de dorinţa de a te raporta la ceva vechi care să dea senzaţia trăiniciei acestui oraş, ca să ştim că avem o istorie şi că ea poate fi demonstrată cu aceste clădiri, aceste zone care, într-un fel sau altul, au scăpat de marile demolări care au avut loc în Bucureşti.

 

„Teatrul de revistă a scris istorie pentru Centrul Istoric”
Una dintre rănile de nevindecat pentru dvs. este demolarea Grădinii Boema, care a survenit, culmea, după decembrie 1989. Cum a fost posibil acest lucru?
Dărâmarea Grădinii Boema mi se pare un lucru extrem, extrem de grav. Pe dl Pleşu, o personalitate culturală a ţării noastre, l-a durut în cot de ceea ce a însemnat Boema în perioada de dinainte de revoluţie. L-a forţat pe vechiul director, pentru că, dacă eram eu director atunci, dl Pleşu nu pupa în viaţa vieţilor lui dărâmarea Grădinii Boema.

 

Acest loc putea fi practic inclus în Centrul Istoric, pentru că făcea parte din istoria acestor locuri
Boema a scris istorie pentru teatrul de revistă, iar teatrul de revistă a scris istorie pentru Centrul Istoric. Eu aş include Boema într-o zonă a rezistenţei prin cultură faţă de fostul regim. Eu am spus că Boema a fost baricada revistei româneşti. Acolo s-au spus lucruri extrem de curajoase. Acolo se aduna poporul român, acolo erau mitinguri de trei ore.
„La Savoy, înainte de consolidare, stăteam pe un butoi cu pulbere!”

 

Revenind la clădirea în care se află Teatrul „Constantin Tănase”, putem spune despre acest loc că face parte din Centrul Istoric?
Este o zonă cu o istorie de peste o sută de ani, poate chiar două sute de ani. Să nu uităm că aici a fost Hotelul Frascati, după demolarea căruia a fost ridicată această clădire, în care mai întâi a funcţionat cinematograful „Rio”, iar apoi teatrul de revistă. Ceva mai încolo, după Palatul Telefoanelor, a fost Teatrul Naţional. Nu mai spun, încă o dată, de regretata Grădină Boema de lângă „Cina”, care avea o tradiţie de aproape o sută de ani.

 

Mai există ceva în această clădire care să amintească de fostul cinematograf „Rio”?
Din fericire, nu! Nu mai este decât o scenă care a rămas de la acel cinematograf, o scenă care este uşor improprie spectacolului de teatru. Noi aici stăteam pe un butoi cu pulbere, deoarece un cutremur devastator putea duce la o mare tragedie. Am şters multe dintre amintirile acelui cinematograf. S-au făcut lucrări extrem de serioase cu consolidarea şi modernizarea clădirii. Acum suntem pe un loc sigur şi chiar vreau să spun că efortul primăriei a fost unul deosebit de mare.

 

„Centrul Vechi începe să capete un alt fason”
Cum aţi vedea Centrul Istoric dinainte de revoluţie faţă de cel de după revoluţie, dacă le-aţi pune în oglindă?
Înainte totul se desfăşura la un nivel modest. Era o piaţă unde se vindeau lucruri ieftine, un fel de bazar. Centrul Istoric de azi se vede că începe să capete un alt fason. Va deveni chiar o zonă elegantă, zic eu, elegantă la nivelul nevoilor pe care le are excursionistul şi, mai ales, tineretul care populează foarte mult acel centru, acele cafenele sau restaurantele din preajmă. E multă vânzoleală acolo. Cum dă colţul ierbii, încep să apară scaunele şi mesele pe trotuar. E o zonă frumoasă, chiar plăcută.

 

„„Pentru a vorbi de un centru istoric bucureştean adevărat, ar trebui să ţinem la ceea ce este pur românesc, să-l scoatem în evidenţă prin ceea ce avem noi, românii, tradiţional.(…) Eu zic că la un moment dat chiar vom avea o zonă a Centrului Vechi pusă bine la punct şi plăcută atât pentru viaţa de seară, cât şi pentru cea de noapte, de ce nu?” – Alexandru Arşinel

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial