Revoluţia uitată: manele, şantier, putreziciune, fast-food

Evenimentele din decembrie 1989 au schimbat în totalitate cursul vieţii unei ţări care se afla, la vremea respectivă, înţepenită încă în limitele ideologiei staliniste. Nimic nu a mai fost ca înainte. An de an, de atunci, eroii sunt pomeniţi atât de cei care i-au cunoscut şi iubit, cât şi de cei care le-au jurat recunoştinţă veşnică. În România, veşnicia are însă altă unitate de măsură. „Centrul Vechi” îşi propune, în paginile următoare, să dea la o parte vălul de pe istoria uitată a Revoluţiei Române.

 

 

 

La Orizont, în cartierul Drumul Taberei, o cruce putrezită bătută în cuie de un pom aminteşte de jertfa celor care au căzut, în numele revoluţiei, în faţa fostului sediu al Ministerului Apărării Naţionale.

 

 

 

 

La Sala Dalles, un alt punct de reper important al revoluţiei, au căzut, pe 21 decembrie, primii eroi ai Capitalei. Şantierul din prezent şi afişele cu manelişti maculează, alături de mizeria aferentă, memoria celor căzuţi în numele democraţiei şi al libertăţii.

 

 

 

 

Câţiva paşi mai încolo de crucea putrezită de la Orizont, o altă cruce, de marmură, a fost ridicată în memoria eroului Pintea Ciprian, student anul 3 la Academia Tehnică de Aviaţie, căzut pe 22 decembrie 1989.

 

 

 

 

 

La staţia de metrou Aviatorilor a fost montată o placă în memoria eroilor de către Regia de Exploatare a Metroului Bucureşti, pe care apare „semnătura” Asociaţiei 23 Decembrie 1989.

 

 

 

 

 

 

În faţa Televiziunii Române Libere stă drept mărturie a jertfei troiţa meşterilor din Bîrsana, Maramureş, adusă întru „veşnică recunoştinţă” celor căzuţi aici în decembrie 1989.

 

 

 

 

 

 

Un adevăr crud înscris pe o placă simplă aflată pe zidul Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” dinspre fântâna de la Universitate.

 

 

 

 

 

 

O cruce de marmură aflată lângă zidul Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” aminteşte de momentele dramatice din 21 şi 22 decembrie petrecute aici.

 

 

 

 

 

 

Pe latura dinspre Universitate a Spitalului Colţea, în apropiere de Biserica Colţea, unde s-au tras clopotele pe 21 decembrie 1989, Societatea Română pentru Cultul Eroilor a ţinut să cinstească memoria eroilor cu o frumoasă cruce de lemn.

 

 

 

 

 

„Eroilor Revoluţie Române XII 1989” stă scris pe crucea de piatră din scuarul aflat în faţa Universităţii.

 

 

 

 

 

 

Monumentul din faţa fostului sediu al Comitetului Central a fost ridicat pentru amintirea şi „gloria martirilor noştri”.

 

 

 

 

 

 

Placă memorială montată la intrarea în sediul fostului Comitet Central, întru amintirea „tinerilor curajoşi care au redat demnitatea şi libertatea poporului român”.

 

 

 

 

 

 

„Memorialul Renaşterii”, un monument controversat din Piaţa Revoluţiei, creaţie a artistului Alexandru Ghilduş.

 

 

 

 

 

 

Nuţu Adrian, eroul de la Palatul Telefoanelor, este amintit pe placa memorială montată pe latura dinspre Calea Victoriei a clădirii.

 

 

 

 

 

 

Doi militari ai armatei române, căzuţi în decembrie 1989, sunt pomeniţi pe plăcile memoriale de la Palatul Telefoanelor: soldatul Constantinoiu Vasile şi locotenentul-major Laurenţiu Cavadia. Ambele sunt montate, în mod nefericit, lângă două liste cu meniuri tip fast-food.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial