Povestea unui imobil dispărut: Casa Greceanu

Demolată după cutremurul din 4 martie 1977, Casa Greceanu a fost, odinioară, unul dintre reperele arhitecturale ale zonei din imediata apropiere a Mănăstirii Sărindar. A fost pusă la pământ de autorităţile comuniste din cauza avariilor suferite, în locul ei fiind ridicat, în spiritul caracteristic vremurilor, un bloc cât se poate de comun.

O fotografie făcută, cu aproximaţie, în anul 1873 de Carol Popp de Szathmari surprinde o ipostază extrem de interesantă pentru ochiul iubitorului de istorie bucureşteană: pe locul unde azi se află Cercul Militar Naţional se înălţa, maiestuoasă, Biserica Sărindar (care avea să fie demolată în 1893); vizavi de acest impunător lăcaş de cult apare Grand Hotel du Boulevard, care tocmai fusese construit; în fine, pe fundal se pot vedea Casa Greceanu şi turla Bisericii Doamnei (ctitorie de la 1683 a Doamnei Maria Rustea). În prim-plan se află un teren viran, aici ridicându-se ulterior clădirile „cu cinematografele”, rămase până în ziua de azi.

Casa Beizadelelor lui Şerban Vodă Cantacuzino

Aflată la intersecţia Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei) cu Bulevardul Academiei (Bulevardul Elisabeta), Casa Greceanu era, pe vremea domniei lui Şerban Vodă Cantacuzino, casa beizadelelor, fiind ridicată de domnitor pentru numeroşii săi copii. În secolul al XVIII-lea, imobilul trece în proprietatea familiilor Fălcoieni şi Cornescu (o ramură a familiei Greceanu). În 1830, casa trece în stăpânirea lui Dumitru Greceanu, care a fost agă şi magistrat. Din căsătoria cu Elena Bălăceanu au rezultat mai mulţi urmaşi, unul dintre ei fiind viitorul genealogist Ştefan Greceanu.

 

Parada de 10 Mai

Potrivit relatărilor lui Gheorghe Crutzescu, pe aici se desfăşura odinioară parada de 10 Mai, eveniment cu triplă semnificaţie: venirea la domnia ţării a lui Carol I (10 mai 1866), ziua încoronării ca rege (10 mai 1881), precum şi „ziua sancţionării de către domnitor a actului de independenţă” (10 mai 1877). „În copilăria noastră, de la ferestrele Casei Greceanu priveam parada de 10 Mai, care pe vremea aceea se desfăşura pe bulevard. Treceau înaintea noastră Regele Carol în fruntea Statului său major şi ataşaţilor militari străini, Regina Elisabeta cu Prinţesa Maria şi micii Principi în trăsuri «à la Deaumont», şi după aceea luau loc alături în tribuna ridicată lângă statuia lui Mihai Viteazul”, povesteşte cunoscutul scriitor.

O „improvizaţie” ştearsă de pe faţa pământului

Soarta Casei Greceanu a urmat cursul multor imobile din Bucureşti dispărute după cutremurul din 4 martie 1977. Trebuie menţionat că aici au funcţionat, odinioară, prăvălii pitoreşti precum Weissblut, ceasornicărie, Tutungerie, Lustragerie, La Luvru, ştampile sau Hermes, colectură. Înainte de demolare, aici era un magazin cu specific pescăresc, Delta Dunării, Casa Greceanu fiind considerată, pe vremea comunismului, „o improvizaţie”. După demolare a fost ridicat un bloc cu şapte niveluri (la parter a fost redeschis magazinul Delta Dunării), care făcea parte dintr-un proiect urbanistic al cărui arhitect-şef era Antonio Teodorov, considerat la acea vreme „o altă vioară întâi a arhitecturii”.

„Casa Greceanu, care acum îşi are faţada pe artera nou croită, este şi ea modernizată, cu un lung balcon de sârmă şi cu o galerie de lemn cu geamlâc.” – Gheorghe Crutzescu

„Aici fusese, în timpul domniei lui Şerban Vodă Cantacuzino, casa beizadelelor.” – Gheorghe Crutzescu

Surse:

„Podul Mogoşoaiei”, Gheorghe Crutzescu, Ed. Meridiane 1986,

„Durere şi eroism”, Ed. Eminescu, 1980

 Sursa foto:

„Carol Popp de Szathmari, fotograful Bucureştilor”, Emanuel Bădescu, Radu Oltean, Bucureşti 2012

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial