Plimbare pe bulevardul Regina Elisabeta (I)

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, modernizarea Bucureştilor includea, pe lângă construirea de clădiri monumentale, şi trasarea unor bulevarde care să ofere o deschidere mai largă către anumite zone. Unul dintre acestea a fost şi bulevardul Regina Elisabeta, despre a cărui istorie „Centrul Vechi” vă oferă azi un prim episod.

Un teren viran, delimitat de un gard improvizat tip şantier, în stânga, două case modeste ce par a fi mai degrabă anexe ale unei gospodării sărace, apoi dintr-odată, maiestuoasă, elegantă, desăvârşită din punct de vedere arhitectonic, Biserica Sărindar. Vizavi, tot o construcţie monumentală, Grand Hotel du Boulevard (numit iniţial Hotel Herdan), proaspăt terminat, şi mai departe Casa Greceanu, în spatele căreia se poate vedea turla Bisericii Doamnei. Cam aşa arăta, în 1873, o mică porţiune din ceea ce azi cunoaştem a fi bulevardul Regina Elisabeta. Trecuseră, aşadar, doi ani de la deschiderea primului tronson al acestei artere trasate între PoduAdd an Imagel Mogoşoaiei (Calea Victoriei) şi strada Brezoianu.

Istoria unor locuri cu multă verdeaţă

Numit iniţial bulevardul Belvedere, bdul Elisabeta s-a născut „la dorinţa manifestată de Doamna Elisabeta de a se realiza o cale mai directă între Palatul Domnesc şi cel de la Cotroceni”. Pe o hartă „compusă şi lucrată în 1911 de Petre Ambrosiu”, care a folosit ca sursă de inspiraţie planul Borroczyn din 1852, între Biserica Sărindar şi strada Brezoianu era o zonă cu… verdeaţă. Colonelul Popescu-Lumină ne „luminează” spunându-ne că aici se întindeau grădina şi balta negustorului Dura (azi, grădina Cişmigiu), iar „balta se întindea şi până în drumul Gorganilor şi al Cotrocenilor, iar cine voia să meargă în aceste direcţii era nevoit să treacă lacul cu luntrea”.

„Pământ de baltă” sub cinematograful Trianon

Probabil din această cauză Doamna Elisabeta a dorit să se realizeze bulevardul care continua prima arteră de acest gen din Capitală, bulevardul Academiei, trasat în faţa Palatului Academiei (actual Universităţii). De altfel, într-o notă la cartea lui Gheorghe Crutzescu, „Podul Mogoşoaiei”, se spune că pentru deschiderea bulevardului Belvedere „s-a trecut la preluarea până la Gorgan a unor terenuri din grădina Cişmigiu”. De altfel, o altă mărturie a colonelului Popescu-Lumină spune că, în momentul când s-au făcut săpăturile pentru construirea clădirii unde a funcţionat cinematograful Trianon (mai cunoscut ca cinematograful Bucureşti), s-a găsit „pământ de baltă”.

Hidroterapie şi masaj la Băile Eforiei

Aruncând o privire vizavi, după Grand Hotel du Boulevard, trebuie spus că aici, pe la 1882, Eforia Spitalelor Civile a obţinut un teren unde a fost construit, în 1886, Palatul Eforiei Spitalelor Civile. În cadrul acestui edificiu a fost construită o baie publică modernă denumită, ca atare, Băile Eforiei. Aceasta dispunea de instalaţii moderne, având cabinete de hidroterapie şi masaj. Pe porţiunea dinspre bulevard, imobilul cuprindea apartamente, birouri şi magazine, iar în zona opusă, dinspre strada Eforie (fostă Domniţa Anastasia), a fost deschis cinematograful Eforie, în care azi este Cinemateca.

 „Dincolo de intersecţia cu Calea Victoriei era cândva o muchie de deal (…), bulevardul prezentând o uşoară pantă care coboară înspre Cişmigiu.” -  Alexandru Ofrim

 „Grădina Cişmigiu (…) avea o întindere (…) până în valea Sărindarului.” -  Colonel Popescu-Lumină

Surse:

Gheorghe Crutzescu, „Podul Mogoşoaiei”, Ed. Biblioteca Bucureştilor, 2011

Alexandru Ofrim, „Străzi vechi din Bucureştiul de azi”, Ed. Humanitas, 2011

Colonel Popescu-Lumină, „Bucureştii din trecut şi de astăzi”, Fundaţia Culturală Marin Speteanu, 2007

Emanuel Bădescu, Radu Oltean, „Carol Popp de Szathmari, fotograful Bucureştilor”, 2012

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial