O promenadă pe Calea Victoriei a Bucureştilor interbelici

O călătorie pe Calea Victoriei din perioada interbelică are un farmec diferit faţă de ce vedem azi.

Sunt alţi oameni, alte mijloace de transport, alte reclame, iar clădirile sunt altfel tocmai prin apartenenţa la alt timp, chiar dacă azi ni se pare că, în general, arată cam la fel. Cum însă, de cele mai multe ori, detaliile fac diferenţa, vă propunem o mică plimbare pe o Cale a Victoriei poate uitată, dar mai vie ca oricând prin puterea imaginilor de altădată.

 

La o primă vedere şi judecând după felul cum arată astăzi acest loc, cu greu ne-am putea dumiri că aici este o parte din Calea Victoriei. Astfel de ambuteiaje se pot vedea, desigur, şi în zilele noastre, însă o aşa mulţime de oameni ieşiţi la promenadă mai rar. Pe dreapta se pot desluşi Blocul Imobiliara, cu intrarea în Pasajul Victoriei, o pancartă care indică intrarea în Pasajul English, dar şi una pe care scrie Hotel English. Ceasul din stânga arată ora 1 fără 10… Aglomeraţie mare, monşer!

 


Tot Calea Victoriei, de data asta însă mai puţin aglomerată, în dreptul Palatului Poştelor, actualul Muzeu Naţional de Istorie. Puţin mai sus se poate vedea Hotelul Francez (rebotezatul Hotel Victoria, distrus la cutremurul din 1977), precum şi clădirea Galeriilor Lafayette, cunoscută de contemporani după denumirea Magazinul Victoria. În planul din stânga se poate observa peluza din faţa Palatului CEC.

 


Trafic pietonal intens în faţa Cercului Militar Naţional. Prin mulţimea de oameni se strecoară, timid, o trăsură. În stânga se vede o latură a Hotelului Luvru, iar în continuare – fosta clădire a Hotelului Frascatti. În dreapta este celebrul Hotel Capşa, care funcţionează încă de la 1852. Pe zidul Hotelului Frascatti sunt câteva reclame, dintre care se poate desluşi una la „Chlorodont”, iar pe acoperiş, încadrat de două becuri stilizate, se află o reclamă la „Philips”.

 


Calea Victoriei văzută dinspre Palatul Telefoanelor, din care în dreapta se poate observa aripa lipită de Teatrul „Constantin Tănase”. De altfel, vechiul Hotel Frascatti fusese, evident, demolat la data când a fost făcută această fotografie, noua clădire Frascatti fiind cea care a dăinuit până în ziua de azi. Pe latura vizibilă a Hotelului Luvru se poate citi „5 minute de aci până la Galeries Lafayette”, iar pe o pancartă, la unul dintre etaje, scrie „Ziarul Credinţa”.

 


O poză la fel de interesantă, cu trafic pietonal intens, în care apare o porţiune din Piaţa Teatrului. În prim-plan sunt două reclame, una care indică direcţia spre Hotel Majestic, iar cealaltă adresată iubitorilor muzicii: „GRAMOFOANE. Piane. Note. INSTRUMENTE. Jean Feder”. Puţin mai sus, pe dreapta, se află, în rând, Hotel English, Hotel Hugues (cu celebra cofetărie Riegler), Hotel Continental şi, în plan depărtat, Casa Vanic, pe locul căreia avea să se construiască blocul Dragomir Niculescu.

 


Piaţa Teatrului, aşa cum o cunoaştem în ziua de azi, în stânga cu o latură a blocului SOCOMET-Adriatica, iar în dreapta cu blocul Dragomir Niculescu, mai cunoscut azi cu numele de Romarta. În drepta se poate vedea o mică parte a Hotelului Continental, iar la parterul blocului Dragomir Niculescu, unde a funcţionat celebra băcănie cu acelaşi nume, se pot desluşi reclame la „Icre Negre” şi „Curvoisier”.

 

„E bizantină şi apuseană, trândavă şi vioaie, zâmbitoare şi posomorâtă, dornică de schimbări şi înfiptă în trecut.” – Gheorghe Crutzescu, despre Calea Victoriei

 Surse foto:

„Calea Victoriei, Bucureştiul interbelic”, Ed. Noi Media Print, Bucureşti, 2006

Bogdan Andrei Fezi, „Bucureştiul European”, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2010

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial