Vechi şi nou în Bucureştii anilor ’70

Îmbinările dintre nou şi vechi în Bucureşti au existat dintotdeauna. „Noutăţile” controversate ale anilor ’70 în arhitectonica oraşului s-au suprapus Barocului unor vremuri care nu mai produceau, la acea vreme, decât vagi nostalgii.

Tăvălugul înnoirii a şters de pe faţa pământului edificii precum Muzeul Simu, dar a şi desţelenit „ogoare” din vechea mahala a Drumului Taberei.

Rondul de la Universitate, cu Palatul Societăţii de Asigurări „Generala” pe fundal şi cu o latură din Palatul Universităţii în dreapta. Sunt de remarcat troleibuzele din vremea respectivă, care aveau traseu de-a lungul bulevardelor 1848 (actualul Brătianu) şi Nicolae Bălcescu. Scările rulante care duceau în pasaj erau (încă) funcţionale, ele fiind oprite de criza din anii ’80.

 

 

Imagine luată, cel mai probabil, din Hotelul Ambasador, care surprinde o porţiune din bulevardul Gral Gheorghe Magheru, cu monumentalele blocuri gemene ONT şi Eva. Cu aproximaţie, în zona delimitată de blocul Eva s-a aflat unul dintre cele mai importante edificii arhitectonice ale Bucureştilor, Muzeul Simu, precum şi casa lui Titu Maiorescu, în care s-au ţinut şedinţele „Junimii”.

 

 

Cei mai vechi locuitori ai cartierului Drumul Taberei încă mai povestesc că aici, pe la începutul anilor ’60, erau lanuri de porumb. Extinderea Bucureştilor din acea perioadă a fost o necesitate determinată de lipsa spaţiului locativ atât pentru cadrele militare de la unităţile din zonă, cât şi pentru numărul mare de muncitori veniţi din provincie şi angajaţi la fabricile şi uzinele nou construite în apropiere (Tricodava, Siderma, Fabrica de mase plastice, Frigocom etc.).

 

Un avion YR-BCA „garat” în apropiere de (pe atunci) noua clădire a Aeroportului Internaţional Otopeni (acum Aeroportul Internaţional „Henri Coandă”). A fost construit în anii ’60 pe locul vechii baze militare Otopeni. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Aeroportul Otopeni a fost o bază pentru aviaţia germană. Ca o ironie, aici a aterizat, în 1969, Richard Nixon, primul preşedinte american care ne-a vizitat ţara.

 

Biserica Colţea, ctitorie a spătarului Mihail Cantacuzino, este unul dintre cele mai vechi lăcaşe de cult din Bucureşti, construcţia fiind realizată între anii 1695 şi 1698. Ansamblul Colţea, care odinioară era compus dintr-un spital, trei paraclise, biserica propriu-zisă şi Turnul Colţei, poartă numele clucerului Colţea Doicescu.

„Păstrarea amintirii (…) vechiului Bucureşti ar trebui să fie titlurile de nobleţă ale oraşului.” Henri Stahl

 

 

 Sursa foto:   Constantin C. Giurescu, „Istoria Bucureştilor”, Ed. Sport-Turism, 1979

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial