Prostituţia, interzisă pe Calea Victoriei şi pe Lipscani

MORAVURI. Fenomenul „celei mai vechi meserii din lume” nu putea lipsi din viaţa mundană a Bucureştilor de odinioară. Nicio măsură punitivă nu a putut opri această îndeletnicire, astfel că autorităţile au decis, în 1859, să reglementeze această activitate după ce, în 1853, fusese introdusă obligativitatea „condicuţei”. Potrivit regulamentului din 1859, prostituatele erau clasificate în trei categorii: „Femeile ce întrebuinţează această profesie pe faţă şi fără pericol; femeile ce întrebuinţează această profesie în taină, cu oarecare îngrijire, şi pericol; femeile ce întrebuinţează această profesie prin mijlocirea altor femei făcătoare de bine” (apud Adrian Majuru, „Bucureştii mahalalelor sau periferia ca mod de existenţă”, Ed. Compania, 2003). Reglementarea prostituţiei s-a făcut, ulterior, după modelul belgian adoptat în 1887, pentru ca din 1895 să se implementeze un alt regulament, prin care „«agentul comunal» era obligat să vegheze la aplicarea a opt articole clar definite privind organizarea «prostituţiunii»” (idem). Articolul 93 suna în felul următor: „Bărbaţii nu sînt liberi a deschide şi a dirija case de prostituţiune”, pentru ca la articolul 97 să se precizeze că „este oprit femeilor prostituate a se preumbla pe bulevardul Universităţii, pe Calea Victoriei, pe strada Lipscani până la strada Umbrei (…) în Cişmegiu şi pe şoseaua Kiseleff în orele când în preumblări sînt obişnuit frecventate de public”. Într-un alt articol al acestui regulament se mai spune că „este oprit femeilor prostituate de a se preumbla pe strade îmbrăcate într-un mod indecent”.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial