Povestea tragică a lui Bimbaşa Sava

Comandant al trupelor de arnăuţi, cu un rol important în Revoluţia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, Bimbaşa Sava şi-a găsit sfârşitul, omorât de turci, în fostele case ale lui Ienăchiţă Văcărescu şi ale logofătului Ştefan Bellu.

 

Vizavi de Muzeul Naţional de Istorie a României (fostul Palat al Poştelor) şi în imediata vecinătate a Palatului CEC se află Blocul Prager (foto), care a aparţinut Societăţii de Asigurări Agricola (construit în 1912). Pe aceste locuri s-au aflat odinioară casele lui Ienăchiţă Văcărescu, care au intrat, după moartea acestuia, în posesia logofătului Ştefan Bellu. Aici, în aceste case, s-a consumat unul dintre cele mai sângeroase episoade din istoria Bucureştilor. Comandantul Bimbaşa Sava, alături de căpitanii Ghencea, Mihalea şi de alte 30 de căpetenii ale arnăuţilor, a fost ucis de turci într-o zi din august 1821.

 

Iertarea aducătoare de moarte
Tudor Vladimirescu fusese ucis la Târgovişte, iar turcii intraseră în Bucureşti pentru restabilirea ordinei. Casele logofătului Bellu fuseseră ocupate de paşa din Silistra Chehaia-Bei şi de o parte a gărzii sale. Bimbaşa Sava, care în timpul revoluţiei fusese de partea eteriştilor lui Alexandru Ipsilanti şi întocmise planul de luptă contra turcilor, începuse, de data asta, tratativele cu Chehaia-Bei pentru a fi iertat şi pentru a i se permite reîntoarcerea la Bucureşti. Chehaia-Bei le-a promis că îi iartă pe toţi cei care i se opuseseră şi i-a invitat la Bucureşti pentru a-şi face „supunerea”, promiţându-i lui Bimbaşa Sava că, prin bunăvoinţa sultanului, îl va face comandant al oştilor româneşti din Muntenia.

 

Ambuscada din curtea caselor lui Bellu
Ajunşi în seara zilei de 16 august 1921 în Bucureşti, i-au trimis vorbă lui Chehaia-Bei că se pot înfăţişa la el imediat.  Paşa i-a rugat să vină a doua zi, pe motiv că nu se simte prea bine. 30 de căpetenii ai arnăuţilor, „îmbrăcaţi în haine cu fireturi aurite şi cu arme sclipitoare”, în frunte cu Bimbaşa Sava, au venit în ziua următoare dinspre Calea Văcăreşti, pe Uliţa Işlicarilor (strada Franceză de azi), şi au poposit în curtea caselor lui Ştefan Bellu. Bimbaşa Sava, căpitanii Ghencea şi Mihale au urcat scara spre odaia unde erau aşteptaţi de Chehaia-Bei, însă au fost ucişi de un „baş buluc-başa de manali cu căpitanii săi”. Aceeaşi soartă au avut-o şi arnăuţii rămaşi afară, care au pierit sub focurile de pistoale şi iataganele turcilor ascunşi prin „odăi, grajduri şi şoproanele din curte”. Doar unul singur a scăpat „prin fundul grădinii lui Bellu”.

 

„Sava porni spre uşă cu căpitanii săi ca să intre, dar deodată pe la spatele său se pomeni cu o tăietură de iatagan pe gâtul său gol, şi căzu jos.” Colonel D. PAPAZOGLU

 

Surse:
George Potra, „Din Bucureştii de altădată”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981
Gheorghe Crutzescu, „Podul Mogoşoaiei”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1988

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial