Povestea războiului de trei zile

Bucureştiul a trăit momente de mare tensiune în timpul rebeliunii legionare din perioada 21-23 ianuarie 1941. Străzile oraşului au devenit atunci un adevărat teatru de război.

 

Un eveniment neaşteptat a adâncit conflictul dintre Ion Antonescu şi Garda de Fier: şeful transporturilor Misiunii Militare germane din România, maiorul german Doring, a fost împuşcat de un spion grec, Dimitrie Sarantopoulos, în faţa hotelului Ambasador, pe 20 ianuarie 1941. Ca urmare a acestui fapt, ministrul de interne legionar Constantin Petrovicescu a fost destituit, soartă împărtăşită de altfel şi de şeful Siguranţei, Al. Ghika, precum şi de Constantin Mamuica, director în Ministerul de Interne. Ce se întâmplase până atunci? Încă de la instaurarea Statului Naţional Legionar, la 14 septembrie 1940, guvernul constituit a avut, practic, o conducere bicefală: la şefia acestui guvern se afla Ion Antonescu, Horia Sima fiind numit vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.

 

Asasinarea lui Nicolae Iorga
Aflaţi încă de la început pe poziţii diferite, Ion Antonescu şi Horia Sima au fost preocupaţi de consolidarea poziţiilor lor: pe de o parte, Antonescu a întărit armata, cea care îi asigura, într-un fel sau altul, sprijinul nemijlocit, iar pe de altă parte şeful legionarilor a luat măsuri de ordin economic, aşa-zisul „proces de românizare” a economiei româneşti prin „numirea comisarilor speciali pe lângă întreprinderi şi a comisarilor de românizare” (cf. Mihail Dăescu – „Rebeliunea legionară şi sfârşitul regimului naţional-legionar în judeţul Alba”). Conflictul progresiv dintre cei doi a dus la un prim eveniment sângeros în noaptea de 26/27 noiembrie 1940, când legionarii au asasinat la închisoarea Jilava 64 de foşti responsabili politici ai regimului Carol al II-lea, iar în dimineaţa de 27 noiembrie pe istoricul Nicolae Iorga şi pe economistul Virgil Madgearu.

 

Demiterea ministrului de externe legionar Mihail Sturdza
Urmare a acestor fapte sângeroase, Ion Antonescu a trecut la măsuri drastice: pe 2 decembrie a desfiinţat Poliţia Legionară, iar cu două zile înainte de Crăciun l-a destituit pe ministrul de externe legionar Mihail Sturdza. Cu toate acestea, Poliţia Legionară şi-a continuat abuzurile, recurgând la percheziţii, descinderi nocturne în locuinţe şi confiscări de averi. Pe de altă parte, formaţiunile paramilitare legionare au intensificat procesul de înarmare prin constituirea unor „depozite clandestine de armament” (cf. Mihail Dăescu). Vizita lui Ion Antonescu în Germania, pe 14 ianuarie 1941, în timpul căreia a fost asigurat de Hitler de tot sprijinul său, i-a dat mână liberă conducătorului statului în vederea înlăturării legionarilor.

 

Demonstraţie legionară pe străzile Bucureştiului
Asasinarea maiorului Doring a fost fitilul care a declanşat evenimentele din 21-23 ianuarie 1941. În după-amiaza şi seara zilei de 20 ianuarie a avut loc pe străzile Bucureştiului o mare demonstraţie legionară, cei 10.000 de participanţi având drept principale revendicări revocarea demiterii ministrului de interne şi formarea unui guvern legionar. În romanul „Delirul”, Marin Preda reconstituie cu fidelitate traseul acestei manifestaţii: „Şi scoaseră în stradă manifestanţi care în după-amiaza zilei de 20 ianuarie strigară lozinci în faţa Universităţii, a Palatului Regal şi a Ambasadei germane. (…) Pe la orele nouă seara, câteva mii de manifestanţi venind dinspre bdul Lascăr Catargiu (…) intrară în Piaţa Victoriei şi strigară aceleaşi lozinci în faţa Preşedinţiei consiliului de miniştri”. (Marin Preda, „Delirul”, Editura Cartea Românească, ed. a III-a, 1987)

 

„Morţi şi răniţi acopereau Calea Dorobanţi”
Zilele şi nopţile care au urmat au semănat groază pe străzile Capitalei. Locurile fierbinţi sunt evocate în continuare de Marin Preda: „Ştefan se luă după tanc, care în apropierea Palatului Telefoanelor încetini şi apoi opri. (…) Urcă pe strada Sf. Ionică din nou spre pasajul Vilagros (Macca-Villacrosse – n.r.), pe care îl străbătu. (…) Nimeri pe Dorobanţi, unde la numai câteva minute după ce se adăposti văzu aceeaşi scenă ca la Palatul Telefoanelor. O altă instituţie era atacată şi atacul respins. Morţi şi răniţi acopereau Calea Dorobanţi”. Pentru restabilirea ordinii, Ion Antonescu a ordonat armatei să intervină în forţă. Bilanţul rebeliunii legionare din Capitală în zilele de 21-23 ianuarie 1941 este tragic: 236 de morţi şi 245 de răniţi.

 

„Dar, orice s-ar întâmpla, Fuhrerul este convins că Antonescu este singurul om capabil de a călăuzi destinele României.”- Adolf  Hitler, cuvânt din timpul vizitei lui Ion Antonescu din 14 ianuarie 1941

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial