Gloria şi decăderea Palatului Şuţu

Bucureştiul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea reprezintă, pesemne, cea mai romantică perioadă din istoria acestei urbe. Era epoca marilor baluri, a mondenităţilor importate de la Paris şi de la „Viana”, a comportamentelor cu reverenţe, cu „fasturi” şi cu exagerări conversaţionale. Cu toate acestea, parfumul acelor vremuri a învins timpul. Despre ecourile peste ani ale acelor petreceri ne-a povestit, în exclusivitate pentru „Centrul Vechi”, istoricul Dan Falcan.

 

Începuturile Palatului Şuţu se leagă de istoria unora dintre cele mai puternice familii ale vremurilor de atunci, Şuţu şi Racoviţă. „Palatul Şuţu a fost construit între 1833 şi 1836. Terenul aparţinea Luxiţei Racoviţă, care în 1816 s-a căsătorit cu Costache Grigore Şuţu. În 1819 s-a născut copilul lor, Grigore. Terenul aparţinea deci Racoviţenilor. Genealogistul Mihai Sorin Rădulescu, profesor la Universitatea de Istorie, a descoperit că stema de deasupra porţilor, cu soarele încadrat de cei doi lei, nu aparţine familiei Şuţu, ci familiei Racoviţă. Luxiţa Racoviţă vine cu terenul ca zestre, se căsătoreşte, şi Costache Grigore Şuţu construieşte acest palat într-un stil puţin obişnuit. Este stilul neogotic, romantic, care era propriu acelei epoci în Occident”, îşi începe istorisirea profesorul Dan Falcan.

 

„Grădinile palatului se întindeau până pe Academiei”
Arhitectonica palatului era complet diferită de construcţiile Bucureştilor din acea perioadă. „Acest palat este construit de doi arhitecţi, aduşi de Şuţu de la Viena, Conrad Schwink şi Johann Weit, în acest stil care era puţin propriu Bucureştilor din acea perioadă. Palatul, de altfel, are o arhitectură care este vizibil diferită de arhitectura noastră tradiţională. De exemplu, faţada este similară cu spatele clădirii, ferestrele sunt arcuite, nu pătrate sau dreptunghiulare, cum sunt în arhitectura noastră tradiţională. Sunt multe deosebiri. Grădinile palatului se întindeau până pe strada Academiei, deci mult în spate. Din cauza construcţiilor şi a lărgirii bulevardului Colţea, s-au mai comasat şi, practic, a rămas doar palatul”, a continuat istoricul.

 

 

Grigore Şuţu a avut cinci copii nelegitimi
Balurile de la Palatul Şuţu au fost posibile datorită averii fabuloase a celor doi, Irina şi Grigore Şuţu. „Irina Hagi Moscu era fata unui mare bancher, Ştefan Hagi Moscu. Grigore şi Irina s-a căsătorit în 1836. El, Şuţu, avea avere din familie, ea era fată de bancher, deci avea şi ea o avere impresionantă. Nu au avut copii legitimi. El a avut cinci copii din legături extraconjugale, dar legitimi, nu. Atunci, sigur că banii se duceau pe baluri, pe serbări. Practic, balurile au început de când s-au căsătorit. El se născuse în 1819 şi era foarte tânăr, ca şi Irina de altfel. Erau baluri mascate, nu din acelea obişnuite. După ce mâncau, domnii beau cafele, jucau cărţi, iar doamnele se retrăgeau în saloanele lor şi discutau. Era viaţă”, a spus istoricul.

 

 

„La bal veneau toate familiile bune ale Bucureştilor”
Atmosfera acelor baluri era extraordinară, iar toată ceremonia căpăta accente de eveniment monden de primă mărime. „Şuţu a fost unul dintre puţinii care au introdus, chiar primul dacă nu mă înşel, iluminatul cu gaz lampant. Gardul era pavoazat cu aceşti stâlpi cu gaz lampant şi era feerie când erau serbări. Bucureştenii se înghesuiau să vadă cum vin trăsurile, cum era iluminatul acela. Era o atmosferă deosebită. Veneau toate familiile bune ale Bucureştiului de pe vremea aceea, Ghiculeştii, Sturdzeştii etc. Balul se dădea în fiecare an pe 30 ianuarie, de Sfântul Grigore, onomastica lui Şuţu. Atunci venea şi regele Carol I. Se spune că n-a mai onorat aceste baluri după ce a aflat că micul bichon pe care-l aveau Şuţuleştii fusese botezat Cărluţă. Atunci, regele s-a cam supărat”, povesteşte dl Dan Falcan.

 

Faima palatului, apusă după moartea Irinei Şuţu
Perioada de glorie a palatului a încetat odată cu moartea Irinei Şuţu. „Şuţuleştii au, aşadar, perioada asta fastă. În 1891 a murit Irina. Grigore i-a supravieţuit doar doi ani, trist şi amărât sufleteşte. Dincolo de infidelităţile lui, cei doi chiar se iubeau. Palatul a rămas moştenire unei rude mai îndepărtate, ofiţer în armata greacă, Constantin Şuţu. Palatul a intrat într-un con de umbră, Constantin Şuţu nu a mai dat baluri, nu a mai făcut nimic. A murit în împrejurări ciudate, cred că în 1918, în Balta Albă, înecat. După aceea, familia l-a închiriat, deoarece era foarte greu de întreţinut, costa foarte mult. Epoca lui de glorie s-a dus odată cu Irina Şuţu”, a încheiat profesorul Dan Falcan.

 

„Şuţuleştii formau o pereche neobişnuită. Ea era foarte lungă, slabă, deşirată, el era scund şi erau supranumiţi «turcul şi cămila».” – Dan Falcan

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , , , , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial