Despre începuturile Primăriei Bucureştilor

Sintagma „negura vremurilor” este, probabil, cea mai potrivită pentru a defini perioada incipientă a existenţei unei administraţii locale bucureştene. Secolul al XIX-lea a adus cu sine, în mod firesc, pe lângă o dezvoltare urbanistică fără precedent, şi un serviciu public administrativ pe măsură.

 

O lege nescrisă spune că orice întreprindere, indiferent dacă domeniul este social, economic sau de altă natură, are un punct de plecare, adică un început. Se porneşte de la ceva şi, vorbind concret despre un lucru care ţine de organizarea edilitară a unui oraş şi de cei responsabili cu acest serviciu public, se poate spune că, cel puţin în cazul Bucureştilor, startul a fost unul destul de modest. Abia în 1830 a fost instituit Sfatul Orăşenesc, sediul acestei primării incipiente fiind, de regulă, o casă închiriată. Este explicabil de ce primăria, constituită ca atare, a fost nevoită, la acea vreme, să-şi schimbe sediul de mai multe ori. 30 de ani mai târziu, în 1860, Primăria Bucureştilor se afla într-o casă de pe strada Bazaca.

 

Bazarul de pe strada Bazaca
Strada Bazaca, unde Frédéric Damé ne spune că îşi stabilise, în acei ani, sediul Primăria Capitalei, nu mai există. Au rămas doar anumite repere ale marginilor ei, care se găseau între zona alăturată Hanului lui Manuc, în speţă Piaţa Sf. Anton sau Piaţa de Flori, aşa cum i se mai spunea, şi „vestitul şi vechiul magazin al lui Theodor Atanasiu cu emblema «La Vulturul de Mare cu Peştele în Ghiare»”. Spaţiul din această porţiune, care ţine, practic, de Centrul Vechi al Bucureştilor, era ocupat în întregime de Hanul Bazaca, însă denumirea de han era oarecum improprie dacă e să pomenim faptul că pe toată întinderea străzii se găseau tot felul de prăvălii, una lângă alta, în care se comercializau felurite mărfuri.

 

Împuşcături la primărie
Tot Frédéric Damé spune, în 1906, că „în 1860 primăria se afla într-o casă veche, cu două etaje, pe cursul Dâmboviţei, acolo unde se află azi hala de păsări, în fundul străzii Bazaca”. Hala de păsări – care făcea parte din ansamblul Halelor Centrale sau Halelor Unirii – se afla, cu aproximaţie, pe locul unde azi este aripa Călăraşi a Magazinului Unirea. „Aici a izbucnit pe 5 august 1865 o revoltă. Precupeţii împreună cu o mulţime de oameni din mahalalele mărginaşe au invadat primăria şi au aruncat arhivele pe ferestre în râu. A intervenit Armata şi s-a vorbit multă vreme despre împuşcăturile din strada Bazaca”, istoriseşte acelaşi Frédéric Damé una dintre păţaniile edililor bucureşteni din acele vremuri.

 

Servicii onorabile în spaţiu restrâns
Mai târziu, în 1879, primăria a cumpărat un imobil în strada Colţei, casa lui Hagi Moscu, unde s-a instalat la scurt timp. Aici au funcţionat, pe lângă cabinetul primarului, cabinetul adjuncţilor şi sala sfatului orăşenesc, mai multe servicii, precum: registratura, arhivele, contabilitatea, casieria, o sală pentru adjudecări (care, în perioada alegerilor, devenea sală de votare), Serviciul Planului Orăşenesc, Direcţia Lucrărilor Tehnice şi Direcţia Administrativă. Din cauza spaţiului restrâns, servicii precum Serviciul Poduri şi Şosele, Serviciul pentru Statistici, Oficiul Stării Civile sau Laboratorul de Analiză Bacteriologică sunt instalate în alte locuri.

 

Un primar între primari: Pache Protopopescu
În perioada 1866-1906, timp de 40 de ani, s-au perindat în funcţia de primar al Bucureştilor nu mai puţin de 23 de personalităţi ale vremii. Dintre ele, doar doi primari au beneficiat de două mandate: C.F. Robescu (primul mandat între 2 ianuarie 1896 şi aprilie 1899; al doilea între 25 noiembrie 1902 şi 28 decembrie 1904), respectiv Generalul B. Vlădoianu (primul mandat între 28 decembrie 1872 şi 11 mai 1873; al doilea între 3 septembrie 1873 şi august 1874). Alte nume importante de primari care au administrat Bucureştii au fost G. Gr. Cantacuzino (între 21 mai 1869 şi 24 ianuarie 1870), Generalul Christian Tell (12 noiembrie 1870 – ianuarie 1871), C. A. Rosetti (14 mai 1877 – august 1877), Barbu Ştefănescu-Delavrancea (29 iunie 1899 – 13 februarie 1901), dintre toţi distingându-se însă numele lui Emilian Pache Protopopescu, a cărui administraţie a durat între 15 iunie 1888 şi 17 decembrie 1891.

 

„Primăria este clădirea cea mai dragă locuitorilor, martor la toate luptele lor pentru dobândirea scutirii de impozite.” Frédéric Damé

 

Surse:
Frédéric Damé, „Bucureştiul în 1906”, Ed. Paralela 45, 2007
George Potra, „Din Bucureştii de altădată”, Ed. Ştiinţifică şi Pedagogică, 1981

Surse foto casa Hagi Moscu:
http://www.rezistenta.net/2012/01/piata-universitatii-ieri-si-azi-1.html
http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2012/01/15574/

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
TAGS: , , ,

Niciun comentariu adaugat

|  Tu poti fi prima persoana care comenteaza acest articol

Lasa un comentariu


GetSocial